Art. 1621 Noul cod civil Fideiusiunea Compensaţia

1. Fideiusorul, care garantează faţă de un creditor executarea unei obligaţii asumate de către un debitor, va putea să opună în compensaţie creanţa pe care debitorul principal garantat o dobândeşte împotriva creditorului obligaţiei garantate de către fideiusor. Cu titlu de prim exemplu: A, în calitate de debitor, a împrumutat o sumă de bani de la B, a cărei executare este garantată de către C, în calitate de fideiusor. Ulterior, B împrumută o sumă de bani de la A, debitorul iniţial. Ambele datorii - a lui A faţă de B şi a lui B faţă de A -sunt reciproce şi se pot stinge prin compensaţie, dacă

Citește mai mult

sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Compensaţia îşi produce efectele şi în privinţa fideiusorului, deoarece atât timp cât datoria principală se stinge prin compensarea de drept, atunci se va stinge şi obligaţia fideiusorului de a garanta executarea obligaţiei principale.

Fideiusorul va putea să invoce compensaţia obligaţiei principale garantate, chiarîn ipoteza în care debitorul ar renunţa la ea, deoarece compensaţia nu este personală debitorului, ci este reală şi inerentă datoriei principale (D. Alexandresco, Explicaţiunea, tom VI, p. 764-765).

2. Dacă fideiusorul a devenit creditorul creditorului obligaţiei principale garantate, atunci debitorul principal nu se poate libera prin compensaţia operată între creditor şi fideiusorul său (compensarea legală între creanţa principală şi creanţa fideiusorului faţă de creditorul obligaţiei garantate, devenit debitor al fideiusorului). Astfel, debitorul principal nu va putea invoca compensarea între cele două datorii, deoarece debitorul principal trebuie urmărit, ca urmare a faptul că obligaţia sa este principală, iar obligaţia fideiusorului este accesorie. Creditorul iniţial nu va putea să urmărească pe fideiusor pentru executarea obligaţiei garantate, decât dacă debitorul principal nu plăteşte (D. Alexandresco, Explicaţiunea, tom VI, p. 765).