Art. 1660 Noul cod civil Condiţii ale preţului Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1660
Condiţii ale preţului
(1) Preţul constă într-o sumă de bani.
(2) Acesta trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil.
| ← Art. 1659 Noul cod civil Vânzarea bunului pierit în întregime... | Art. 1661 Noul cod civil Preţul determinabil Dispoziţii... → |
|---|
1. Potrivit art. 1303 C. civ. 1864, neseriozitatea preţului este o cauză de anulare a vânzărei (Apel Craiova, II, Dr. 49/909, p. 387, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 408).
2. Potrivit art. 1303 C. civ. 1864, prin preţ serios se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut (I.C.C.J., s. civ. şi de
Citește mai mult
propr. int., dec. civ. nr. 1597/2006).3. Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 12/1998, convenţia de vânzare-cumpărare prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declară în actul autentic, se sancţionează cu nulitatea absolută. Această sancţiune intervine chiar dacă partea care solicită constatarea nulităţii îşi invocă propria culpă, întrucât cazul de nulitate instituit de art. 6 din O.G. nr. 12/1998 nu are la bază numai culpa unei părţi, la încheierea contractului, ci şi a părţii cocontractante, ambele urmărind plata unei taxe de timbru mai mică statului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5390/2005). Notă. O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială (rep. în M. Of. nr. 586/2002) a fost abrogată prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Codului fiscal (M. Of. nr. 662/2006) însă şi în prezent se aplică tot sancţiunea nulităţii absolute, fapta respectivă putând fi încadrată la infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (M. Of. nr. 672/2005).
4. Preţul vânzării trebuie să fie sincer şi serios. Neseriozitatea preţului reprezintă o stare de fapt lăsată la libera apreciere a instanţei pe baza probelor administrate, însă la stabilirea acestui caracter trebuie să se ţină cont de anumite elemente cum ar fi valoarea bunului înstrăinat şi mai ales voinţa părţilor care are un rol determinant în stabilirea preţului vânzării. Părţile stabilesc prin voinţa lor liberă preţul vânzării, element ce formează obiectul obligaţiei, alături de lucrul vândut (C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 63/R/2003 în Culegere de practică judiciară în materie civilă, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, pp. 52-53).
5. Nu se poate susţine că nu este îndeplinită condiţia seriozităţii preţului prin faptul că acesta este mai mic decât preţul de circulaţie, în situaţia în care părţile au convenit asupra unui preţ pe care l-au şi determinat. Voinţa părţilor este o condiţie inclusă de art. 1303 C. civ., astfel că înstrăinarea nu este afectată de nulitatea prevăzută de art. 966 şi art. 968 C. civ. 1864 (I.C.C.J, s. corn., dec. nr. 2458/2009 în D. Anghel, L. Harabagiu, Contractul de vanzare. Practica judiciară şi reglementarea din noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 149).
1. Element care ţine de esenţa vânzării, preţul este prestaţia la care se angajează cumpărătorul la încheierea contractului. Obiect al prestaţiei cumpărătorului, preţul corespunde, în intenţia părţilor, valorii bunului vândut. Dacă nu există preţ, nu există vânzare.
2. Textul de lege instituie trei condiţii pentru valabilitatea preţului vânzării: a) să constea într-o sumă de bani; b) să fie serios; c) să fie determinat sau cel puţin determinabil. Dacă preţul nu îndeplineşte
Citește mai mult
condiţiile arătate operaţiunea juridică încheiată de părţi nu este valabilă ca vânzare.3. O convenţie prin care, în schimbul bunului înstrăinat, cumpărătorul plăteşte altceva decât o sumă de bani nu este o vânzare, ci un alt contract numit sau nenumit.
4. Dacă preţul este lăsat pe seama voinţei arbitrare a uneia dintre părţi, contractul nu poate lua fiinţă întrucât nu există acord de voinţă real. Dacă însă părţile se supun bunei credinţe a uneia dintre ele, în acest caz nu mai intervine arbitrariul şi deci neputinţa de verificare, există un criteriu de apreciere (buna credinţă) care nu lasă o parte la discreţia absolută a celeilalte. Acea parte are deschisă calea justiţiei, care va putea, cu ajutorul experţilor sau a altor mijloace de probă, să rectifice preţul (I.L. Georgescu, op. cit., voi. III, p. a 2-a, p. 173).
În cazul locaţiunii şi antreprizei, preţul poate consta în alte bunuri sau prestaţii – categorie de bunuri care constituie sume de bani prin asimilare. Această soluţie nu poate fi acceptată în cazul vânzării întrucât ar fi complicată, în unele cazuri, delimitarea ei faţă de contractul de schimb.
Condiţia caracterului determinat al preţului funcţionează alternativ cu condiţia caracterului determinabil [alin. (2)].