Art. 1664 Noul cod civil Lipsa determinării exprese a preţului Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1664
Lipsa determinării exprese a preţului
(1) Preţul vânzării este suficient determinat dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor.
(2) Când contractul are ca obiect bunuri pe care vânzătorul le vinde în mod obişnuit, se prezumă că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit de vânzător.
(3) În lipsă de stipulaţie contrară, vânzarea unor bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţe organizate este presupusă a se fi încheiat pentru preţul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piaţa cea mai apropiată de locul încheierii contractului. Dacă această zi a fost nelucrătoare, se ţine seama de ultima zi lucrătoare.
| ← Art. 1663 Noul cod civil Determinarea preţului în funcţie de... | Art. 1665 Noul cod civil Preţul fictiv şi preţul derizoriu... → |
|---|
In cazul unei case vandute in urma cu peste 30 ani la un pret fictiv(valoarea de atunci a unui frigider) se mai poate actiona in instanta?
1. Chestiunea de a se şti care a fost într-un contract de vânzare preţul unei vânzări depinde de interpretarea dată clauzelor unui contract şi această interpretare fiind o chestiune de fapt, este lăsată la suverana apreciere a instanţelor de fond, scăpând censurei Curţei de Casaţie (Cas. I, 394/95, B. p. 1113, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 408).
2. în acţiunea de anularea unei vânzări pentru nenumărarea preţului, răspunsul dat la interogator de către pârât în termenii următori: „nu i-am dat niciun ban, dar mi l-a vândut mie pentru că am îngrijit de el,
Citește mai mult
fiindcă era bolnav", un asemenea răspuns poate să fie apreciat de instanţa de fond în sensul că din el rezultă că preţul consistă dintr-o sumă de bani, pe care cumpărătorul avea să o primească de la vânzător pentru îngrijirile de i-a dat, fără ca prin această interpretare să denatureze răspunsul la interogator sau principiul că preţul vânzărei nu poate să consiste în vreun fapt oarecare. în adevăr, din răspunsul la interogator reprodus mai sus, rezultă că cumpărătorul, în schimbul sumei ce avea să primească de la vânzător pentru îngrijirile ce i-a dat a primit imobilul în chestiune, cu alte cuvinte că preţul consistă în bani (Cas. I, No. 236, 1915; Jurispr. Rom. 24/1915 p. 387, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 408).1. Stabilirea preţului potrivit împrejurărilor este o chestiune de fapt care se reglează după cutumă, obiceiuri, uzuri profesionale, pieţele relevante în materia
Citește mai mult
bunului ce face obiectul vânzării etc. Pentru a nu face loc abuzului în stabilirea preţului este necesar ca „împrejurările" să nu depindă de voinţa ulterioară a vânzătorului sau a cumpărătorului, primul urmărind un preţ mai mare iar al doilea un preţ mai mic.2. în situaţia prevăzută la alineatul doi, prezumţia (relativă, de la care părţile pot deroga) are în vedere preţul practicat în mod obişnuit de cumpărător până la momentul încheierii contractului şi nu cel practicat ulterior deoarece, acesta din urmă nu putea fi avut în vedere de către părţi. Acest tip de raţionament a fost folosit de legiuitor şi relativ la vânzarea unor bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţe organizate.
3. Ultima zi lucrătoare la care face referire alineatul (3), se stabileşte prin raportare la programul de activitate al pieţelor organizate relevante, şi nu la programul de lucru al vânzătorului sau cumpărătorului.
4. în art. 1233 NCC se arată că, dacă un contract încheiat între profesionişti nu stabileşte preţul şi nici nu indică o modalitate pentru a-l determina, se presupune că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit în domeniul respectiv pentru aceleaşi prestaţii realizate în condiţii comparabile sau, în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonabil. Atunci când, potrivit contractului, preţul se determină prin raportare la un factor de referinţă, iar acest factor nu există, a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil, el se înlocuieşte, în absenţa unei convenţii contrare, cu factorul de referinţă cel mai apropiat (art. 1234 NCC).
5. Potrivit art. 55 din Convenţia de la Viena, dacă vânzarea este valabil încheiată fără ca preţul mărfurilor vândute să fi fost determinat în contract, în mod expres sau implicit sau printr-o dispoziţie care permite să fie determinat, părţile sunt reputate, în lipsa unor indicaţii contrare, că s-au referit în mod tacit la preţul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comercială respectivă, pentru aceleaşi mărfuri vândute în împrejurări comparabile.
6. Vânzarea este valabilă atunci când cursul rezultă de pe piaţă, pentru că preţul este independent de voinţa ulterioară a vânzătorului sau cumpărătorului, atunci când piaţa este importantă, chiar dacă şi vânzătorul şi cumpărătorul fac amândoi parte din piaţă, căci puterea de negociere de care ei dispun este prea slabă pentru a zdruncina în mod real cursurile. Din contră, vânzarea este nulă atunci când vânzarea se referă la „curs" şi când acesta nu există (P. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, op. cit., p. 140).
7. Problema se pune mai ales când vânzarea este încheiată „la tariful vânzătorului". Nu există vreo dificultate majoră atunci când este vorba de tariful în vigoare în ziua încheierii contractului, cu excepţia chestiunilor de fapt, pentru a şti, de exemplu, la ce dată a fost încheiat contractul. Dificultatea este mai intensă atunci când este vorba despre tariful vânzătorului în vigoare în ziua predării, ceea ce este frecvent în practica comercială (Idem).