Art. 1691 Noul cod civil Dezacordul asupra calităţii Dispoziţii generale Contractul de vânzare

CAPITOLUL I
Contractul de vânzare

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1691

Dezacordul asupra calităţii

(1) În cazul în care cumpărătorul contestă calitatea sau starea bunului pe care vânzătorul i l-a pus la dispoziţie, preşedintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru executarea obligaţiei de predare, la cererea oricăreia dintre părţi, va desemna de îndată un expert în vederea constatării.

(2) Prin aceeaşi hotărâre se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.

(3) Dacă păstrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în condiţiile stabilite de instanţă.

(4) Hotărârea de vânzare va trebui comunicată înainte de punerea ei în executare celeilalte părţi sau reprezentantului său, dacă unul dintre aceştia se află într-o localitate situată în circumscripţia judecătoriei care a pronunţat hotărârea. În caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1691 Noul cod civil Dezacordul asupra calităţii Dispoziţii generale Contractul de vânzare




Anca 22.08.2019
Jurisprudenta nu prea este pentru acest articol. Jurisprudenta care exista nu este clara, instantele se contrazic una pe alta: ba se judecă conform procedurii contencioase, ba se judecă conform procedurii necontencioase. La felul in care este formulat articolul, pare ca este necesara o procedura urgenta si judecata este necesara intr-o procedura necontencioasa, dar nu este prea clar, neexistand trimiteri la codul de procedura si fiind dificil de corelat cu prevederile acestuia.
Răspunde
Cerasela 31.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

Vânzarea ia naştere prin acordul de voinţă al părţilor, care îşi dau consimţământul reciproc asupra condiţiilor contractului, ea fiind perfectă şi deplin încheiată prin manifestarea concordantă a acordului de voinţă al părţilor, nefiind necesară îndeplinirea niciunei formalităţi, nici predarea lucrului şi nici plata preţului în momentul încheierii convenţiei. După sosirea mărfii la locul prevăzut pentru eliberare, destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de trăsură să-i fie remis şi ca marfa să-i fie eliberată contra unei dovezi de primire. Dacă
Citește mai mult destinatarul a primit marfa fără să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau dacă cel mai târziu în momentul eliberării, când este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de 7 zile de la data eliberării, când este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicând natura generală a pierderii sau avariei, se prezumă, până la proba contrarie, că a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură (C.A. Timişoara, s. com., dec. civ. nr. 56/2011, portal.just.ro).
Răspunde
Cerasela 31.01.2014
1. Indiferent de necesitatea protejării consumatorului şi a unificării dreptului civil cu dreptul comercial, este greu de acceptat, ca necesară şi fiabilă, instituirea prin codul civil a unei proceduri în cadrul căreia preşedintele judecătoriei intervine în cadrul contractului de vânzare atunci când cumpărătorul contestă calitatea şi starea bunului. Această procedură poate bloca nu doar activitatea unui preşedinte de judecătorie (ceea ce oricum ar fi prea mult), ci a unei întregi instanţe (dacă această atribuţie este delegată ca urmare a numărului mare de sesizări).

2. Dincolo de aspectul de
Citește mai mult oportunitate (grevarea nejustificată şi inutilă a instanţelor), art. 1691 NCC este susceptibil de mai multe critici, şi anume: cuprinde norme de procedură care ar fi trebuit să se regăsească într-un alt cod; dispoziţiile de procedură sunt incomplete deoarece nu arată care este regimul juridic al hotărârilor la care se referă (de desemnare a expertului; de sechestrare ori depozitare a bunului; de scoatere la vânzare a bunului), nespecificându-se felul hotărârii, natura contencioasă ori necontencioasă a procedurii şi calea de atac împotriva hotărârilor; articolul nu arată care „preşedinte de judecătorie trebuie sesizat" (deci este competent) atunci când în convenţie nu este prevăzut locul executării obligaţiei de predare; articolul se suprapune parţial cu reglementarea măsurilor conservatorii din Codul civil (art. 1558 NCC) şi cu procedurile reglementate în art. 235-241 C. proc. civ. în vigoare la data de 1 octombrie 2011 (este vorba de asigurarea de dovezi şi constatarea unei stări de fapt); articolul ignoră total latura economică a dreptului şi nu corelează costurile procedurii (expertiza, hârtia, comunicările, sechestrarea, depozitarea, vânzarea efectivă, timpul participanţilor) cu valoarea bunului ce face obiectul vânzării etc.

3. Dacă procedura în cazul dezacordului asupra calităţii se va aplica, practica judecătorească va trebui să clarifice mai multe aspecte, cum ar fi: când se poate aprecia că păstrarea ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate; care este natura şi cum se calculează termenul de 3 zile; ce condiţii ar putea stabili instanţa pentru vânzare; ce se întâmplă dacă nu se vinde bunul; când se consideră hotărârea executată etc.

4. Dacă se are în vedere faptul că un singur magazin de cartier poate vinde într-o singură zi mai multe bunuri neconforme decât numărul de judecători din România şi dacă se ţine seama de apetitul pentru proces al cumpărătorilor nemulţumiţi, se ajunge la concluzia că este necesar să se revizuiască acest text din codul civil şi pe cât posibil celelalte texte similare care permit intervenţia judecătorilor (la cererea oricăreia dintre părţi!) pe parcursul sau în diferitele etape ale executării contractelor private. Procedurile de urgenţă reglementate generic în codul de procedură civilă (de ex. ordonanţa preşedinţială) sunt suficiente pentru a asigura, inclusiv cumpărătorilor unor bunuri neconforme, protejarea drepturilor pe calea justiţiei.

5. Pentru o abordare constructivă, precizăm că viitorul Cod de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispune în art. 530 că procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în competenţa preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios. în aceste cazuri, preşedintele trebuie să se pronunţe prin încheiere în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii. Respectiva încheiere se atacă cu apel. Dacă viitorul Cod de procedură va intra în vigoare, în forma iniţială, acestea vor fi dispoziţiile procedurale aplicabile în completarea „procedurii" de soluţionare a dezacordului asupra calităţii.

6. Considerăm că ar fi fost mai util ca dezacordul asupra calităţii să fie rezolvat la fel ca diferendele legate de executarea oricărei alte obligaţii contractuale, cu precizarea că în relaţiile dintre profesionişti şi consumatori s-ar aplica legile speciale care tratează dezacordul asupra calităţii în cadrul obligaţiei de conformitate.
Răspunde
Anca 22.08.2019
Felul în care este fomulat acest articole dă impresia că a fost doar tradus de undeva, fiind foarte greu de aplicat.
Răspunde