Art. 1690 Noul cod civil Starea bunului vândut Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1690
Starea bunului vândut
(1) Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.
(2) Cumpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanţelor.
(3) Dacă în urma verificării se constată existenţa unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării, se consideră că vânzătorul şi-a executat obligaţia prevăzută la alin. (1).
(4) Cu toate acestea, în privinţa viciilor ascunse, dispoziţiile Art. 1707-1.714 rămân aplicabile.
| ← Art. 1689 Noul cod civil Locul predării Dispoziţii generale... | Art. 1691 Noul cod civil Dezacordul asupra calităţii... → |
|---|
Instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect că o capacitate mai mică a bunului vândut decât cea stabilită nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente, care au condus ulterior la reparaţia bunului, trebuiau sesizate la recepţia produselor, prin diligenţele ce se impuneau, or cumpărătorul a recepţionat bunul fără a formula obiecţiuni privind calitatea sau capacitatea acestuia. întrucât, în speţă, nu există motive de anulare sau constatare a nulităţii actului juridic, neexistând vicii ascunse ale lucrului vândut, trebuie promovat principiul juridic al
Citește mai mult
prevalării salvării efectelor juridice ale actului, iar nu al desfiinţării acestuia (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2217/2005).Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1324. Lucrul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul vânzării. Din acea zi toate fructele sunt ale cumpărătorului (C. civ. 1018 şi urm., 1080,1363).
1. Obligaţia cumpărătorului de preluare a bunului [art. 1719 lit. a) NCCJ o cuprinde şi pe aceea de verificare de îndată a stării acestuia în scopul constatării
Citește mai mult
eventualelor vicii aparente. Dacă astfel de vicii există, cumpărătorul este dator să-l informeze pe vânzător, fără întârziere, despre acestea. Sancţiunea neîndeplinirii obligaţiilor de către cumpărător (obligaţia verificării de îndată şi obligaţia informării) constă în aceea că vânzătorul este considerat că şi-a executat obligaţia de predare conform convenţiei.2. Potrivit alin. (2) şi (3) din articolul analizat, viciile aparente trebuiesc constatate şi aduse la cunoştinţa vânzătorului imediat după preluarea bunului de către cumpărător.
3. în concepţia vechiului Cod civil, vânzătorul nu răspundea pentru viciile aparente „despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă". Actualmente, vânzătorul răspunde şi pentru viciile aparente dacă acestea au fost constatate şi denunţate de către cumpărător în condiţiile art. 1690 alin. (3). Practic, într-o astfel de situaţie vânzătorul răspunde pentru neexecutarea obligaţiei de predare a bunului conform contractului.
4. Viciile aparente sunt acelea care puteau fi descoperite de către un cumpărător prudent şi diligent la momentul preluării bunului, fără ca pentru aceasta să fie nevoie de un specialist.
5. Precizarea din ultimul alineat al articolului, relativă la viciile ascunse, este redundantă deoarece dispoziţiile art. 1707-1714 C. civ. se aplicau oricum situaţiilor pentru a căror reglementare au fost edictate.
6. Atunci când cumpărătorul nu are competenţa tehnică profesională care să-i permită să cunoască lucrul, tribunalele admit uşor că un viciu prezintă un caracter ocult. Fără îndoială, viciul aparent este mai mult decât viciul vizibil sau imediat perceptibil, sau acela pe care-l dezvăluie un examen superficial. El este viciul care apare după o verificare elementară (P. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, op. cit., p. 224).