Art. 1726 Noul cod civil Executarea directă Dispoziţii generale Contractul de vânzare

CAPITOLUL I
Contractul de vânzare

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1726

Executarea directă

(1) Când cumpărătorul unui bun mobil nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare sau de plată, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.

(2) Vânzarea se va face prin licitaţie publică sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursă sau în târg ori stabilit de lege, de către o persoană autorizată de lege pentru asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare şi cel efectiv obţinut, precum şi la daune-interese.

(3) Dacă vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preţ curent în sensul alin. (2), iar contractul nu a fost executat din culpa vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a cumpăra bunuri de acelaşi gen pe cheltuiala vânzătorului, prin intermediul unei persoane autorizate.

(4) Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa dintre suma ce reprezintă cheltuielile achiziţionării bunurilor şi preţul convenit cu vânzătorul, precum şi la daune-interese, dacă este cazul.

(5) Partea care va exercita dreptul prevăzut de prezentul articol are obligaţia de a încunoştinţa de îndată cealaltă parte despre aceasta.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1726 Noul cod civil Executarea directă Dispoziţii generale Contractul de vânzare




Cerasela 31.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Deşi prin art. 1300, în caz de vânzare a unei mărfi după număr, lucrul vândut, până la măsurătoare, rămâne în risico-pericolul vânzătorului, nu mai puţin însă, după art. 1370, la vânzări de denariate şi de lucruri mobile, în caz când există un termen pentru ridicarea lor, vânzarea se rezolvă de drept şi fără somaţiune, în folosul vânzătorului, după expirarea termenului stipulat de părţi. Dacă legiuitorul a introdus o derogare la regula de drept comun în ceea ce priveşte rezoluţiunea convenţiunilor, a făcut-o în vedere de a ocroti pe vânzător faţă cu variaţiunile subite şi a
Citește mai mult repedei schimbări a valoarei şi preţului lucrului mobil. Ca consecinţă a acestui principiu, urmează că în caz când până la expirarea termenului convenţional cumpărătorul nu şi-a ridicat marfa vândută vânzătorul, uzând de dreptul său legal şi vânzând aceeaşi marfă altei persoane şi cu această ocaziune încearcă un prejudiciu din cauza diferenţei de preţ, e îndrituit a cere această diferenţă de preţ de la primul său cumpărător. De asemenea, neridicându-se lucrurile la timpul convenit, vânzătorul ar avea dreptul a cere să fie despăgubit de cumpărător pentru întreţinerea lucrului vândut atât pentru cheltuielile necesare cât şi pentru cele utile ce a fost nevoit a face în intervalul petrecut de la expirarea termenului până la revinderea lucrului. însă această dispoziţiune riguroasă, exorbitantă, introdusă de legiuitor în favoarea vânzătorului, fiind o derogaţiune a regulelor de drept comun în ceea ce priveşte în punerea în întârziere, ea trebue ţărmurită la cazul anume ce legiuitorul a prevăzut, acela adică al rezoluţiunei vânzărei. Dacă însă, în loc de a uza de dreptul de rezoluţiune, vânzătorul ar voi să menţină şi să ceară executarea vânzărei, în acest caz el trebue neapărat a se supune cerinţelor legii şi a pune pe cumpărător în întârziere, pentru ca în urmă să poată fi îndrituit a formula o cerere de daune-interese. Astfel fiind, în caz când lucrurile vândute au pierit după expirarea termenului în care cumpărătorul era obligat a face să i se măsoare şi a le ridica, pentru ca vânzătorul să poată reţine preţul lucrurilor vândute ca reprezentând daunele ce a încercat din faptul cumpărătorului care nu a făcut să se măsoare denariatele vândute înăuntrul termenului convenţional, urmează să interpeleze pe cumpărător, făcându-i cunoscut că înţelege a menţine contractul şi să vină să proceadă la operaţiunea măsurătoarei. Dacă el nu se conformă acestei îndatoriri legale şi lucrul vândut ne putând fi predat cumpărătorului, vânzătorul nu poate legitima pe vreo cauză legală reţinerea preţului ce a primit pe acel lucru (Ap. Bucureşti III, 83, Apr. 4/89, Dr. 31/89, în C. Hamangiu, N. Georgean)

2. în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare este reziliat de plin drept pentru neexecutarea obligaţiilor cumpărătorului, iar ulterior rezilierii, cumpărătorul în culpă adjudecă marfa rămasă disponibilă urmare rezilierii contractului, pe care vânzătorul încerca să o valorifice la Bursa Română de Mărfuri, oferind un preţ mult mai mic decât cel convenit iniţial prin contractul reziliat, vânzătorul este îndreptăţit să solicite daune interese pentru diferenţa de preţ (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1548/2011).

3. Pentru a vinde marfa nu este necesar să se declare desfiinţarea contractului (Coss. Firenze 10 iunie 1889, în E. Antonescu)

4. Dacă legiuitorul nu precizează anume când trebuie să se facă cumpărarea în comptul vânzătorului, în cazul prevăzut de art. 68 C. com., nu urmează de aci că cumpărătorul are facultatea de a se prevala, ori cât de târziu, de dreptul ce-i acordă acest text de lege şi că poate reclama diferenţa de preţ rezultată din cumpărări pe care el le-a efectuat după luni sau chiar după ani de zile, de la expirarea termenului de predare. Dimpotrivă, ţinând seama de natura şi caracterul de urgenţă al afacerilor comerciale în genere, trebuie a se decide că cumpărarea în compt cată a se face imediat după expirarea termenului de predare şi într-un interval scurt, apreciat ca atare de instanţa de fond şi că, prin urmare, instanţa de fond e suverană să aprecieze cum că operaţiunea cumpărării în compt s-a făcut prea târziu, din care cauză a rezultat o diferenţă de preţ prea mare şi să reducă această diferenţă ca aceea care ar fi rezultat din cumpărarea efectuată imediat după expirarea termenului stipulat pentru predare (Cas. III, dec. nr. 573 din 16 noiembrie 1915, Jur. rom. 1916, no. 9, în E. Antonescu)
Răspunde
Cerasela 31.01.2014
Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 68. (1) Când cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţia sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vândut la o casă acreditată de comerţ, pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. (2) Vânzarea se va face prin licitaţie publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursă sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune-interese. (3) Dacă neexecutarea
Citește mai mult contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte. (4) Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oară şi acela convenit cu primul vânzător, precum şi a cere daune-interese, dacă ele se cuvin. (5) Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare să încunoştinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă".

1. Depunerea lucrului într-un depozit, pe cheltuiala cumpărătorului sau vânzarea acestuia, cu posibilitatea obţinerii diferenţei de preţ de la cumpărătorul care nu şi-a executat obligaţia de preluare, reprezintă opţiunile avute la dispoziţie de către vânzătorul creditor al obligaţiei de preluare. Deşi art. 1726 prevede că vânzătorul are aceste opţiuni inclusiv în cazul neexecutării obligaţiei de plată a preţului, trebuie observat că, dacă obligaţia de preluare a fost executată, nu mai este posibilă vânzarea sau depozitarea bunului de către vânzător. în cazul vânzării bunului, este necesar ca aceasta să fie efectuată de o persoană autorizată în acest scop.

2. Cumpărătorul, creditor al obligaţiei de predare, poate achiziţiona, în cazul vânzării de bunuri fungibile supuse unui preţ curent, bunuri de acelaşi gen prin intermediul unei persoane autorizate, dacă vânzătorul nu şi-a executat obligaţiile la termen. într-o astfel de situaţie, cumpărătorul va putea obţine diferenţa de preţ, cheltuielile vânzării şi, eventual, daune interese de la vânzătorul aflat în culpă.

3. Partea care uzează de executarea directă într-una dintre modalităţile arătate mai sus are obligaţia încunoştinţării de îndată a celeilalte părţi.

4. Interpretarea gramaticală a alineatului ultim al articolului 1726 (verbul „va exercita" este la timpul viitor) duce la concluzia că încunoştinţarea celeilalte părţi trebuie făcută înainte de a începe executarea directă. Semnificaţia sintagmei „de îndată" trebuie stabilită de la caz la caz dar, în toate cazurile, încunoştinţarea trebuie făcută înainte de realizarea executării directe într-una dintre modalităţile prevăzute de lege. Neîndeplinirea obligaţiei de încunoştinţare de îndată este sancţionată cu decăderea părţii din drepturile prevăzute de art. 1726 NCC.

5. în sens contrar: Partea care uzează de facultatea dată prin art. 68 C. com. (art. 68 C. com. rom.) nu este obligată să avizeze în prealabil pe celălalt contractant (C. Torino, 16 marzo 1918, în E. Antonescu, op. cit., voi. II, p. 436). Omisiunea sau întârzierea de a aviza pe vânzătorul în culpă că cumpărătorul a procedat la execuţie silită a contractului nu atrage nulitatea lui. Cumpărătorul care îşi îndeplineşte obligaţia trebuie să procedeze la executarea silită în termen scurt, pentru a evita vânzătorului pierderile cauzate de creşterea preţurilor, atât în cazul în care se face uz direct de facultatea acordată de art. 68 C. com. (art. 68 C. com. rom.), cât şi când executarea silită s-a ordonat de judecător (C. Roma, 15 novembre 1923, Giur. it. I, 1, 945, Idem, p. 436).
Răspunde