Art. 1858 Noul cod civil Informarea beneficiarului Reguli comune privind contractul de antrepriză Contractul de antrepriză
Comentarii |
|
Contractul de antrepriză
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de antrepriză
Art. 1858
Informarea beneficiarului
Antreprenorul este obligat să îl informeze fără întârziere pe beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinaţia acesteia ar fi primejduită din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispoziţie;
b) instrucţiunilor necorespunzătoare date de beneficiar;
c) existenţei sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ţinut să răspundă.
← Art. 1857 Noul cod civil Procurarea, păstrarea şi... | Art. 1859 Noul cod civil Neluarea măsurilor necesare de către... → |
---|
Citește mai mult
antreprenorului de securitate, pe care acesta o datorează clientului atunci când lucrarea presupune prezenţa acestuia (de exemplu, pe timpul activităţilor desfăşurate în cluburi sportive, discoteci, clinici medicale etc.); obligaţia antreprenorului de prudenţă (care se traduce în importanţa execuţiei corecte a lucrării) şi supraveghere (păstrare) asupra unor bunuri aparţinând clientului (de exemplu, păstrarea bunurilor de valoare ale pacientului de către clinica unde este internat), cunoscute în doctrina franceză ca „obligations oyant une portee generale" (A. Bânabent, Droit civil. Les controts speciaux civil et commerciaux, Montchrestien, Paris, 2001, p. 341 şi urm.).2. Atunci când un profesionist este ţinut de o obligaţie de informare sau de consiliere, lui îi revine sarcina să dovedească că s-a achitat de ea, făcând practic să i se recunoască acordarea sfaturilor date (L. Aynes, Ph. Malaurie, P. Gautier, op. cit., p. 410).
3. Când contractul de antrepriză vizează prestaţii intelectuale, obligaţia de informare şi consiliere constituie însuşi conţinutul contractului. în contractele de antrepriză care, de regulă, nasc obligaţii de mijloace, informaţia sau consilierea implică o latură aleatorie (înţelepciunea celui ce o acordă), şi mai rar o obligaţie de rezultat, atunci când este vorba de exactitatea unei informaţii care nu încorporează aleatoriul şi presupune o strânsă colaborare cu clientul, care îşi păstrează libertatea de decizie (M.L. Belu Magdo, Contractul de antrepriză (I), în R.D.C. nr. 10/2010, p. 22).