Art. 1855 Noul cod civil Delimitarea faţă de vânzare Reguli comune privind contractul de antrepriză Contractul de antrepriză

JURISPRUDENŢĂ

1. Din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică şi expertiza contabilă, instanţa de fond a reţinut că pârâţii M.l. şi M.M. au încheiat o convenţie cu reclamanta N.M. şi pârâtul I.V. ca, împreună cu reclamantul N.V., să execute construcţia staţiei de benzină situată în Timişoara. Conform înscrisului intitulat „contract de colaborare", urma ca reclamanţii şi pârâtul I.V. să procure materialele necesare construcţiei, să execute lucrările de construcţii şi instalaţii pe cheltuiala acestora urmând ca, după punerea în funcţiune a investiţiei, aceştia să-şi recupereze

Citește mai mult

din dividende contravaloarea lucrărilor de investiţii făcute şi acceptate de către pârâţii M.l. şi M.M. Totodată, au prevăzut şi clauza că pârâţii M.l. şi M.M. pot să-şi încaseze dividendele numai după ce reclamanţii N.M., N.V. şi pârâtul I.V. şi-au recuperat sumele investite în edificarea construcţiei. Prin acelaşi înscris, părţile au consemnat faptul că vor participa în cotă de 51% pârâţii M.l. şi M.M., iar reclamanţii şi pârâtul I.V. în cotă de 49%, urmând ca procentul de participare între cei trei să se stabilească fără a se clarifica exact dacă participarea este cu privire la edificarea obiectivului de investiţii sau o participare pe parcursul dării în funcţiune a obiectivului. înscrisul intitulat „contract de colaborare" nu poate fi interpretat ca fiind un contract de societate, deoarece legea prevede condiţiile speciale pentru încheierea acestuia, apoi societatea S.C. S.B. S.R.L., conform adresei de la O.R.C., a fost constituită în anul 1992 şi are ca asociaţi pârâţii M.l. şi M.M. şi K.M.M. şi nu s-au depus la dosar acte modificatoare, deci reclamanţii şi pârâtul I.V. nu au calitatea de asociaţi şi nici nu s-a pus problema, de asemenea, a existenţei vreunui contract de asociere în participaţiune între o persoană juridică (pârâta) şi persoanele fizice, reclamanţii, contract prin care să se prevadă drepturile şi obligaţiile stabilite de participanţi. Ca urmare, înţelegerea dintre părţi privind executarea investiţiei obiectivului staţie de benzină este apreciată ca fiind un contract de antrepriză (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1035/2003).

2. în calificarea juridică a convenţiei asupra căreia s-a declanşat litigiul trebuie să se pornească de la împrejurarea că este vorba de transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren pe care urma să fie edificată o construcţie din materialele celui care s-a obligat la transferul proprietăţii, părţile înţelegându-se asupra detaliilor referitoare la construcţia ce urma să fie edificată, incluzând şi finisajele. Problema care se ridică în această situaţie este dacă vorbim de promisiunea de vânzare a unui bun viitor, de un contract de antrepriză sau, aşa cum a reţinut instanţa de apel, de un contract de natură mixtă. Evident, înainte de toate, se impune lămurită împrejurarea dacă poate coexista convenţia privind vânzarea unui bun viitor (sau promisiunea de vânzare a unui bun viitor) cu un contract de antrepriză sau cele două se exclud reciproc. în opinia instanţei, cele două contracte se exclud reciproc, întrucât, în cazul în care procurarea materialului de către antreprenor nu constituie decât o clauză accesorie contractului, al cărui obiect principal este realizarea lucrării, privită ca rezultat, contractul este de antrepriză, în sensul art. 1478 C. civ. 1864, iar, în cazul în care materialul procurat de antreprenor este elementul esenţial al contractului, depăşind valoarea muncii, vorbim de o vânzare a unui bun viitor. în cauza de faţă, terenul a fost proprietatea pârâţilor, pe acesta edificându-se o construcţie din materiale procurate de pârâţi, astfel că acest contract este unul de vânzare (promisiune de vânzare) a unui bun viitor, cu atât mai mult cu cât, aşa cum corect susţin pârâţii, după încheierea contractului autentic şi plata preţului, nu s-a stabilit un nou preţ al contractului intitulat „de executare de lucrări", antrepriza având un caracter oneros. Raportat la această împrejurare, se ridică problema care este natura juridică a convenţiei de executare de lucrări încheiate a doua zi după semnarea contractului autentic notarial de vânzare-cumpărare. La data încheierii contractului autentic, construcţia era terminată, deci bunul exista, însă nu era la standardele dorite de cumpărătorii reclamanţi, asupra cărora părţile s-au înţeles. Se face o confuzie raportat la actul juridic încheiat între părţi, referitor la remedierea defecţiunilor, pornind de la împrejurarea că aşa-zisul contract de executare de lucrări a fost încheiat la o zi după încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, confundându-se actul juridic în sens de negotium iuris (manifestare de voinţă făcuta cu scopul de a produce efecte juridice) cu cel de instrumentum probationis (înscris constatator, mijloc de probă). în realitate, din succesiunea faptelor, este evident că părţile au dorit executarea întocmai a obligaţiilor asumate. Pentru că, aşa cum se putea vedea parţial cu ochiul liber, construcţia nu corespundea standardelor asupra cărora se înţeleseseră părţile, vânzătorii s-au obligat să remedieze aceste defecţiuni, fiind vorba, în realitate, de o clauză de agravare a răspunderii pentru vicii, aceasta extinzându-se şi la viciile aparente. De aceea, aşa cum corect susţin reclamanţii cumpărători, nu se poate reţine că, semnând contractul autentic notarial de vânzare-cumpărare, aceştia ar fi renunţat la pretenţiile referitoare la calitatea construcţiei, actul încheiat la interval de o zi confirmând doar acest lucru (C.A. Cluj, s. civ. mun., asig. soc. şi fam., dec. civ. nr. 2267/R/2009, înJurindex).