Art. 1896 Noul cod civil Aportul în bunuri Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1896
Aportul în bunuri
(1) Aportul în bunuri, altele decât cele fungibile, se efectuează prin transferul drepturilor asupra acestora şi predarea efectivă a bunurilor în stare de funcţionare potrivit destinaţiei sociale.
(2) Asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător, iar asociatul care aportează folosinţa răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator faţă de locatar.
(3) Aporturile constând în bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu titlu de aport în folosinţă, ci devin, în toate cazurile, proprietatea asociaţilor, chiar dacă în contractul de societate nu s-a stipulat aceasta în mod expres.
| ← Art. 1895 Noul cod civil Realizarea aporturilor Societatea... | Art. 1897 Noul cod civil Aportul în bunuri incorporate... → |
|---|
Se poate sa se faca aport la capital cu un teren, care este detinut de mai multi proprietari, de catre unul din proprietari care detine 20% din teren? Exista vreo problema daca asupra terenului exista o ipoteca?
Multumesc.
1. Bunul care constituie obiectul aportului trebuie să aparţină asociatului, acesta neputând aduce ca aport un bun proprietate publică (C.S.J., s. com., dec. nr. 117/1992, în Dreptul nr. 5-6/1993, p. 138).
2. Aportul în natură al fiecărui asociat la constituirea capitalului social trebuie să fie proprietatea privată a acestuia. Pentru dovedirea acestui aspect este necesară prezentarea actelor de proprietate a bunurilor aduse ca aport (C.S.J., s. com., dec. nr. 153/1993, în Legalis).
1. Dispoziţiile urmează a fi interpretate în corelaţie cu art. 1883 alin. (1) NCC care prevede că, în cazul unei societăţi fără personalitate juridică (cum este şi societatea simplă) bunurile aportate devin coproprietatea asociaţilor, conform cotelor de participare la capitalul social, afară de cazul în care s-a convenit, în
Citește mai mult
mod expres, că vor trece în folosinţa lor comună.2. Atunci când aportul constă din proprietatea sau folosinţa unui lucru, obligaţia asociatului este de a da (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 153).
3. Dacă aportul constă în bunuri fungibile sau consumptibile, atunci proprietatea lor se va transmite potrivit dreptului comun, adică în momentul individualizării şi punerii lor efective la dispoziţia societăţii (I. Dogaru, op. cit., p. 674).
4. în cazul când aportul constă dintr-un obiect cert şi determinat care este proprietatea asociaţilor, promisiunea acestui obiect are efectul de a transfera imediat proprietatea contra societăţii, în raporturile asociaţilor între ei, fără să fie necesară tradiţia lui. în cazul când aportul constă în lucruri nedeterminate, cum ar fi de exemplu, o sumă de bani sau o anumită cantitate de grâne, produse sau animale, fără a spune care anume, proprietatea lor se va transmite numai prin tradiţie sau determinare, după care pierderea priveşte numai pe societate (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 153).
5. în ipoteza în care contribuţia are ca obiect un bun individual determinat şi necon-sumptibil sau nefungibil, aportul poate consta în proprietatea acelui bun sau numai în folosinţa (uzul şi/sau fructele) lui (F. Deak, op. cit., p. 145).
6. în cazul în care se aduce ca aport un bun, fără alte precizări, urmează ca bunul să fie considerat transferat în coproprietatea asociaţilor conform cotelor lor de participare la capitalul social [se aplică regula instituită de art. 1883 alin. (1) NCC). Aducerea bunului doar în folosinţa comună a asociaţilor trebuie să rezulte în mod expres din contractul de societate.
7. Aşadar, aporturile în bunuri se materializează, în planul dreptului, în transmiterea, către asociaţi, a unor drepturi asupra respectivelor bunuri; în principiu, în lipsă de stipulaţie expresă, ceea ce se transmite este însuşi dreptul de proprietate, dar părţile, prin convenţie contrară acestei prezumţii legale, pot transmite şi alte drepturi sau dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.
8. Transferul bunului în coproprietatea asociaţilor presupune ca asociatul aportator să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului constituit ca aport (nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet).
9. Bunurile din domeniul public nu pot fi aduse ca aport în societate datorită caracterului lor inalienabil [art. 136 alin. (4) din Constituţie). însă nu este exclusă posibilitatea aducerii ca aport a folosinţei acestor bunuri, neaducându-se în acest fel atingere dreptului exclusiv de proprietate publică (I. Dogaru, op. cit., p. 674).
10. în cazul asocierilor private din agricultură, terenurile agricole pot fi aduse, de asemenea, numai în folosinţa societăţii, asociaţii păstrându-şi dreptul de proprietate asupra acestora. Deşi această regulă este prevăzută expres numai în privinţa societăţilor agricole (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 36/1991], considerăm că ea urmează a fi aplicată şi în cazul asocierilor simple (Fr. Deak, op. cit., p. 146).
11. Dacă bunul aportat este un imobil sau alte drepturi reale care urmează să fie înscrise în cartea funciară, transferul dreptului de proprietate nu se poate realiza decât cu respectarea formei autentice a contractului şi înscrierea în cartea funciară (sub rezerva unor dispoziţii legale contrare) (a se vedea art. 885 alin. (1), art. 1244, art. 1676 şi art. 1883 alin. (2)-(3) NCC].
12. Asociatul care a adus aportul are obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, aşa cum vânzătorul trebuie să-l garanteze pe cumpărător. în schimbul acestui aport, asociatul dobândeşte părţi de interes, adică un drept la o parte din beneficiile care se vor obţine ca urmare a desfăşurării activităţii în comun. „Obţinerea de beneficii reprezintă o eventualitate, dar această eventualitate nu contravine însă caracterului oneros al înstrăinării aportului de către fiecare asociat". Asociatul va culege o parte din beneficii proporţional cu valoarea aportului adus. Dacă, însă, pentru aportul adus asociatul primeşte şi un preţ, atunci valoarea aportului se va calcula ca diferenţă între valoarea obiectului acestuia şi preţul primit (I. Dogaru, op. cit., p. 675).
13. Asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai ca un vânzător faţă de cumpărător. El are obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse, iar atunci când a garantat, pentru un timp determinat, inclusiv buna funcţionare ori păstrarea anumitor calităţi ale bunului aportat, îşi asumă şi obligaţia de garanţie pentru buna lui funcţionare (art. 1716-1718 NCC).
14. Evicţiunea totală a lucrului adus ca aport de unul dintre asociaţi, după o părere, va aduce de plin drept dizolvarea societăţii, cu daune-interese dacă este cazul (Baudry et Wohl, Societe, No. 183, 5). După a doua părere, în acest caz ceilalţi asociaţi vor avea facultatea să ceară sau rezoluţia contractului de societate cu daune-interese sau menţinerea societăţii cu daune-interese. (Pont, Societes, I, No. 269, 270). După a treia părere, în caz de evicţiune totală sau parţială a aportului adus în societate, dacă prin această evicţiune devine imposibilă funcţionarea societăţii, ea va fi dizolvată, cu daune-interese; dacă însă funcţionarea ei mai departe este posibilă, asociaţii vor putea cere condamnarea asociatului care a adus aportul evins, la plata de daune-interese pentru paguba cauzată prin evicţiune" (C. Homangiu, N. Georgean, op. cit., p. 157).
15. în cazul în care aportul social a fost adus în folosinţa comună, asociatul are obligaţia de garanţie asemenea unui locator, aducerea folosinţei asimilându-se locaţiunii.
16. Cât priveşte suportarea riscului pieirii fortuite a bunului adus ca aport, se vor aplica dispoziţiile dreptului comun, după cum urmează: dacă a fost adus ca aport social proprietatea asupra bunului, riscul va rămâne în sarcina asociatului aportor, până la predarea lui efectivă (dacă asociaţii nu s-au înţeles altfel - art. 1274 NCC); dacă aportul constă numai în folosinţa bunului individual determinat şi neconsumptibil, urmează a se aplica regulile specificate de art. 558 NCC, riscul pieirii fortuite rămânând, în principiu, în sarcina asociatului proprietar conform regulii res perit domino.
17. Soluţia oferită de legiuitor, de a considera în toate cazurile aportul în bunuri fungibile sau consumtibile ca un aport al dreptului de proprietate, este justificată de însăşi natura unor astfel de bunuri, care fie îşi consumă substanţa ori implică înstrăinarea prin utilizare ori, determinate fiind generic, pot fi înlocuite unele prin altele.
18. De remarcat că legea cere ca aceste bunuri să fie predate în stare de utilizare, adică având o valoare de întrebuinţare care să le facă apte pentru destinaţia lor. Este o cerinţă care poate părea excesivă, având în vedere că un asociat poate aporta şi transmite un bun aflat într-o stare temporară de neutilizare, dar care poate fi reparat de societate cu anumite cheltuieli şi folosit apoi potrivit obiectului de activitate. Intenţia legiuitorului este, fără îndoială, aceea de a feri societatea de malversaţiunile unor asociaţi care ar putea urmări să obţină recunoaşterea unui aport semnificativ prin transmiterea unui bun inutilizabil (I. Schiau, op. cit., p. 135).
19. Bunul care face obiectul aportului trebuie evaluat în bani, pentru a se putea determina valoarea părţilor de interes cuvenite asociatului în schimbul aportului. Această evaluare poate fi făcută fie direct, de către asociaţi, sau de către experţi.