Art. 1908 Noul cod civil Asocierea asupra drepturilor sociale şi cedarea acestora Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1908
Asocierea asupra drepturilor sociale şi cedarea acestora
(1) Un asociat îşi poate asocia o terţă persoană la drepturile sale sociale fără consimţământul celorlalţi asociaţi, dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societăţii fără consimţământul celorlalţi asociaţi, care trebuie dat în condiţiile dispoziţiilor Art. 1901.
(2) Asociatul nu poate ceda, fără consimţământul tuturor celorlalţi asociaţi, drepturile sale sociale, sub sancţiunea aplicării prevederilor Art. 1901 alin. (2) şi (3).
(3) Asociatul nu poate garanta în niciun fel obligaţiile personale sau ale vreunui terţ cu drepturile sociale, fără consimţământul tuturor asociaţilor, sub sancţiunea nulităţii absolute a garanţiei.
(4) Asociatul unei societăţi cu durată nedeterminată nu poate cere, înainte de încetarea societăţii, restituirea sau contravaloarea părţii care i se cuvine din bunurile comune ale societăţii, afară de cazul retragerii sau excluderii sale.
| ← Art. 1907 Noul cod civil Cheltuielile făcute pentru societate... | Art. 1909 Noul cod civil Promisiunea asupra drepturilor sociale... → |
|---|
1. Prin noţiunea de drepturi sociale urmează a se înţelege orice drept de natură patrimonială rezultat din contractul de societate. Cu privire la aceste drepturi sociale, orice asociat poate să îşi asocieze la rândul său o terţă persoană fără a cere acordul coasociaţilor săi.
2. Convenţia asupra drepturilor sociale
Citește mai mult
încheiată de un asociat cu o terţă persoană nu produce niciun efect în ceea ce priveşte participarea terţului la societate, el rămânând străin de societate. Pentru ceilalţi asociaţi, „convenţia de asociere" rămâne un res inter olios acta, al cărui regim juridic este guvernat de art. 1280 NCC.3. Terţul poate deveni asociat numai cu consimţământul tuturor celorlalţi asociaţi. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt menite a proteja interesele asociaţilor în faţa riscului ca terţul să se substituie în asociere unuia dintre ei, fapt ce ar încălca grav caracterul intuitu personae al societăţii simple, unde, fără îndoială, persoana asociatului şi calităţile acestuia sunt determinante pentru încheierea contractului.
4. Interdicţia instituită prin alin. (3) este creată de legiuitor cu scopul de a proteja natura personală a societăţii simple. Garantarea obligaţiilor personale ale unui asociat ori, după caz, ale unui terţ cu drepturile sociale, creează, de plano, riscul ca, pe calea executării silite, drepturile sociale să fie dobândite de terţe persoane, care vor deveni astfel asociaţi ai societăţii, independent de voinţa celorlalţi asociaţi, fapt ce contravine caracterului profund intuitu personae al societăţii.
5. Dispoziţiile de la alineatul (3) au şi rolul de a împiedica operaţiunile simulate, prin care un asociat ar putea să-şi substituie o terţă persoană în cadrul societăţii, atunci când nu poate obţine acordul celorlalţi asociaţi.
6. Alineatul (4) are în vedere situaţia în care, fără a intenţiona să renunţe la calitatea sa de asociat, acesta pretinde restituirea ori contravaloarea părţii care i se cuvine din bunurile comune ale societăţii. Operaţiunea nu este posibilă întrucât contravine scopului societăţii, care este acela de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. Mai mult, cererea unui asociat de restituire a părţii ce i se cuvine din bunurile comune sau plata contravalorii lor echivalează cu operaţiunea de retragere (parţială sau totală) a aportului la capitalul social, fapt ce lipseşte de conţinut părţile de interes şi, în consecinţă, posibilitatea asociatului de a mai participa la beneficii şi pierderi.
7. Cu privire la posibilitatea retragerii asociatului, în doctrină s-a arătat că „durată indefinită este contrară libertăţii naturale a omului şi fiindcă ea ar putea atrage discuţii şi procese fără sfârşit, legea permite fiecărui asociat de a se retrage din societate, când va voi, destul este ca această retragere să fie făcută cu bună-credinţă şi la timp" (D. Alexadresco, op. cit., p. 405).