Art. 1911 Noul cod civil Adoptarea hotărârilor Societatea simplă Contractul de societate

1. în literatura de specialitate s-a statuat că adunarea generală a asociaţilor este organul suprem deliberativ şi este format din totalitatea persoanelor fizice şi/sau juridice care deţin calitatea de asociat al societăţii respective. Practic, în adunarea generală a asociaţilor, se concentrează întreaga viaţă socială care nu este altceva decât cumulul voinţelor individuale ale asociaţilor, ceea ce înseamnă că voinţa socială nu se poate naşte decât în cadrul unei adunări generale. Desigur că simpla conglomerare a mai mulţi asociaţi nu formează voinţa socială, fiind imperios necesar să fie

Citește mai mult

respectate anumite condiţii formale care să confere acestei adunări caracterul unei adunări formale, în caz contrar aflându-ne în prezenţa unei adunări informale care nu poate exprima în mod valabil voinţa socială (I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 326).

2. Prin contractul de societate, în baza principiului libertăţii contractuale, părţile pot stabili un mod propriu de convocare şi desfăşurare a adunării asociaţilor, iar în lipsa unor astfel de dispoziţii, nimic nu împiedică asociaţii să adopte hotărârile şi prin consultare scrisă.

3. Dispoziţiile alin. (2) menţionează expres faptul că votul prin consultare scrisă - cunoscut în doctrină sub denumirea vot prin corespondenţă - exprimă voinţa socială. Prin noţiunea de corespondenţă, urmează a se înţelege atât mijloacele clasice (corespondenţă prin poştă) cât şi mijloacele electronice de comunicare.

4. Referitor la forma deliberativă a mecanismului de adoptare a hotărârilor, se arată în doctrină că ea constituie o trăsătură care ţine de natura, şi nu de esenţa adunării generale. Ceea ce înseamnă că şi exprimarea poziţiei acţionarilor într-un cadru individual, fără prezenţa efectivă în sânul unei adunări, constituie o modalitate de formare a voinţei sociale, cu condiţia ca fiecare asociat să aibă informaţiile relevante şi complete, fără discriminare în raport cu alţi asociaţi, în legătură cu problema ce face obiectul hotărârii adunării asociaţilor (St.D. Cdrpenaru, 5. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 385-386).

5. în ceea ce priveşte alin. (2) recent s-a arătat că acesta conferă actului juridic care a fost însuşit de toţi asociaţii valenţele unei hotărâri informale sau implicite a asociaţilor (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 703).

6. Totuşi, procedând la o interpretare strict gramaticală a textului, în care se arată că este vorba de un consimţământ exprimat în actul încheiat, s-ar părea că legiuitorul a restrâns domeniul de aplicare a dispoziţiilor alin. (2) doar la actele societăţii în care consimţământul tuturor asociaţilor este exprimat chiar cu ocazia încheierii lor. Nu intră în această sferă şi actele „însuşite" ulterior de asociaţi, prin confirmare sau în alte moduri anume prevăzute de lege. De altfel, în prezenţa unei cauze de nulitate absolută cum este cea determinată de lipsa consimţământului tuturor asociaţilor, însuşirea ulterioară a actului nu mai prezintă interes, din moment ce el nu poate fi validat. însă, în ipoteza în care actul a fost încheiat doar în prezenţa unora dintre asociaţi, validarea ulterioară de către toţi ceilalţi asociaţi ar fi posibilă şi ar putea permite interpretarea actului juridic ca având valenţele unei hotărâri adoptate în mod valabil conform alin. (2).