Art. 191 Noul cod civil Persoana juridică de drept public Dispoziţii generale

1. Este meritul dreptului roman de a crea expresii şi accepţiuni ale termenilor pentru a distinge între două categorii de persoane juridice: persoane juridice de drept public - res publica, rei publicae, civitates, coloniae, municipia - şi persoane juridice de drept privat -coloniae, provinciae, collegio şi sodolitate corpora sau universitates a căror relevanţă juridică este actuală (A.C. Târşia, Reorganizarea persoanei juridice de drept privat, teză de doctorat, 2011, p. 19-28).

2. Dreptul pozitiv reduce interesul practic de a şti dacă există alte persoane juridice în afara celor pe care

Citește mai mult

legea le recunoaşte. Cu alte cuvinte, existenţa unei persoane juridice depinde întotdeauna de voinţa, chiar implicită a legiuitorului, în sensul că, dacă textul tace

în privinţa fiinţării unui subiect de drept, se vor utiliza celelalte dispoziţii legale prin prisma cărora se poate verifica dacă, în fapt, entitatea întruneşte cerinţele pentru dobândirea calităţii de subiect de drept.

3. O situaţie inedită este a Uniunii Europene, a cărei personalitate juridică este consacrată printr-un instrument al statelor membre (art. 47 din Tratatul Uniunii Europene), care au recunoscut implicit şi la nivel intern calitatea sa de subiect de drept, iar calitatea de subiect de drept internaţional fiind constatată prin declaraţiile statelor terţe.

4. Statul este o realitate obiectivă, iar calitatea sa de persoană juridică de drept public este consacrată în legea fundamentală (de exemplu, art. 1 din Constituţie: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"), recunoaşterea sa de către celelalte state nefiind decât o declaraţie prin care se constată existenţa subiectului de drept internaţional.

5. Şi în privinţa altor persoane juridice de drept public (comuna, oraşul, municipiul, judeţul, Guvernul, ministerele ş.a.), noul Cod civil se referă expres la „lege" în sensul de act normativ învestit cu forţă juridică superioară tuturor celorlalte izvoare ale dreptului, adoptat de Parlament (de exemplu, Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, M. Of. nr. 164/2001; Legea nr. 187/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, M. Of. nr. 766/2011).

6. Situaţiile de excepţie sunt cele în care Guvernul înfiinţează persoane juridice de drept public (de interes naţional) prin ordonanţe (de exemplu, O.U.G. nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România", M. Of. nr. 694/2003, care este persoană juridică română de interes strategic naţional, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - azi Ministerul Turismului şi Infrastructurii, n.n.) sau prin hotărâri (de exemplu, H.G. nr. 1631/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, M. Of. nr. 2/2010;

H.G. nr. 494/2011 privind înfiinţarea Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO, M. Of. nr. 388/2011). O altă situaţie de excepţie este aceea în care persoanele juridice se pot înfiinţa de către miniştri prin ordine (de exemplu, Ordinul ministrului sănătăţii nr. 720/2000 privind înfiinţarea Centrului de Cardiologie din Craiova).

7. Sunt situaţii de excepţie şi cele în care persoanelor juridice de drept public (unităţile administrativ-teritoriale) le sunt conferite atribuţii de înfiinţare de persoane juridice de drept public de interes local, prin hotărâri ale consiliilor locale în calitatea lor de organ de administrare şi gestionare (de exemplu, Hotărârea Consiliului local al municipiului Sibiu nr. 2/2011 privind înfiinţarea Serviciului public Poliţie locală al municipiului Sibiu).