Art. 192 Noul cod civil Regimul juridic aplicabil Dispoziţii generale

1. Principiul tempus regit actum dezvoltat în doctrină şi jurisprudenţă are o aplicaţie specială în materia statutului juridic al persoanelor juridice a căror geneză este un act juridic (normativ sau de natură privată), sens în care statutul persoanei juridice este cel de la data adoptării actului normativ prin care a fost înfiinţată sau de la data semnării actului prin care a fost constituită. Cu alte cuvinte, persoanele înfiinţate sub imperiul normelor de drept public şi cele constituite sub imperiul normelor de drept privat îşi păstrează statutul juridic avut la data înfiinţării.

2.

Citește mai mult

însuşirea de persoană juridică supusă normelor de drept public nu se modifică dacă, în anumite situaţii, este supusă unor dispoziţii de drept privat, de interes general, după cum persoana juridică de drept privat nu devine subiect de drept public, chiar dacă, în anumite ipoteze, participă la raporturi de drept public şi este învestită cu puteri de administrare şi prerogative ale puterii publice (de exemplu, o societate comercială gestionează pe baze contractuale domeniul public, prestând activităţi care, principial, relevă norme de drept administrativ şi exclud normele de drept comercial incidente acestor persoane - ridicarea autoturismelor parcate neregulamentar pe domeniul public). Prin urmare, în cazul în care persoanele juridice de drept privat care au „preluat o funcţie administrativă" nu execută obligaţiile asumate, vor fi trase la răspundere şi supuse procedurii de executare conform regulilor dreptului privat.

3. Specificitatea persoanelor juridice de drept public explică incompatibilitatea statutului acestor persoane cu anumite uzanţe sau reguli de drept comercial (nu pot stipula în contracte clauza compromisorie) sau beneficiul ex officio pentru garanţii speciale (între care excluderea lor de la procedura executării silite concursuale în caz de insolvenţă). Pe de altă parte, chiar dacă sunt constituite sub forma unor societăţi private, persoanele juridice de drept public rămân supuse constrângerilor exercitate de reprezentanţii persoanelor publice care participă la organele de administrare.

4. Privatizarea formala (concesionarea gestionării) a unei persoane juridice de drept public nu comportă ştergerea conotaţiilor proprii avute la geneza sa, întrucât statul (judeţul, municipiul, oraşul, comuna, după caz) conservă controlul asupra acelei persoane, determinat de caracterul public al activităţii, al serviciilor şi/sau de participarea exclusivă sau majoritară la capitalul social al acesteia (societate comercială). Statutul juridic al acestor persoane explică sfera de incidenţă şi modalitatea specifică în care acţionează normele referitoare la atragerea răspunderii penale a persoanei juridice, a răspunderii publice în domeniile sănătăţii, social, învăţământ, fiscal, militar etc., la încadrarea în categoria „organismelor de drept public” vizate în materia achiziţiilor publice, precum şi a normelor privind competenţa Curţii de Conturi, Gărzii Financiare sau Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.

5. Privatizarea substanţiala la nivel naţional şi local (constând în vânzarea fondului de comerţ) are consecinţa transformării statutului juridic al persoanei juridice, care va deveni persoană juridică de drept privat, statul sau alte entităţi publice cedând proprietatea în mâinile persoanelor particulare. Unele persoane juridice nu îşi pierd calitatea de subiecte de drept public nici ca efect al privatizării acestora, întrucât este păstrat profilul activităţii destinate ocrotirii şi valorificării unor drepturi fundamentale (spitale, universităţi, licee, casele de pensii etc.).