Art. 1953 Noul cod civil Raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi Asocierea în participaţie Contractul de societate
| Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 3-a
Asocierea în participaţie
Art. 1953
Raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi
(1) Asociaţii, chiar acţionând pe contul asocierii, contractează şi se angajează în nume propriu faţă de terţi.
(2) Cu toate acestea, dacă asociaţii acţionează în această calitate faţă de terţi sunt ţinuţi solidar de actele încheiate de oricare dintre ei.
(3) Asociaţii exercită toate drepturile decurgând din contractele încheiate de oricare dintre ei, dar terţul este ţinut exclusiv faţă de asociatul cu care a contractat, cu excepţia cazului în care acesta din urmă a declarat calitatea sa la momentul încheierii actului.
(4) Orice clauză din contractul de asociere care limitează răspunderea asociaţilor faţă de terţi este inopozabilă acestora.
(5) Orice clauză care stabileşte un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociaţi este considerată nescrisă.
| ← Art. 1952 Noul cod civil Regimul aporturilor Asocierea în... | Art. 1954 Noul cod civil Forma şi condiţiile asocierii... → |
|---|
1. Asocierea în participaţiune reglementată de art. 251-256 C. com. constituie o entitate juridică prin care o societate comercială acordă uneia sau mai multor societăţi o participare la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni sau chiar asupra întregului comerţ. Acest tip de asociere se caracterizează prin lipsa de personalitate juridică, astfel că în relaţiile cu terţii, aceasta nu se poate obliga în mod distinct, obligaţiile fiind asumate de fiecare dintre membrii săi, care, prin convenţie, determină forma, întinderea şi condiţiile asocierii (C.S.J., s. com.,
Citește mai mult
dec. nr. 842/1998, în R.D.C. 3/1999, p. 136).2. Asocierea în participaţiune se constituie în scopul realizării de beneficii de către toţi asociaţii şi, pe cale de consecinţă, participării la pierderi. Ca atare, contravine însuşi scopului asocierii stipularea unui câştig fix în favoarea unui asociat şi absolvirea acestuia de la suportarea eventualelor pierderi. Astfel, potrivit art. 1513 alin. (2) C. civ. 1864 [art. 1902 NCC, n.n.], „nulă este convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere". Or, din modul de redactare a clauzei contractuale invocate ca temei al acţiunii în reziliere, rezultă că reclamanta este exclusă de la participarea la pierderi. Ca atare, instanţa a dispus în sensul rezilierii contractului de asociere în participaţiune în considerarea unei clauze nule prin efectul legii (I.C.C.J., dec. nr. 4101/2005).
3. Instanţa de fond a dat o corectă interpretare prevederilor art. 6 din contractul de asociere în participaţiune încheiat între părţi, prin care s-a stipulat că reclamanta trebuie să îi plătească pârâtei o sumă minimă lunar, indiferent de eventualele pierderi ale asocierii. Din această clauză rezultă în mod evident intenţia ca pârâta să nu participe la pierderi, urmând a încasa în orice situaţie numai beneficii. Această prevedere contractuală contravine dispoziţiilor art. 251C. com., care stabileşte ca fiind de esenţa contractului de asociaţie în participaţiune participarea asociaţilor atât la beneficii, cât şi la pierderi şi se încadrează în dispoziţiile art. 1513 alin. (2) C. civ. 1864, potrivit căruia este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi. Faptul că respectiva clauză a fost consimţită de ambele părţi nu poate acoperi o nulitate absolută, prevăzută expres de lege (C.A. Braşov, dec. nr. 114/2006, în Curtea de Apel Braşov, Culegere de practică judiciară în materie comercială, de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2006, Ed. Homangiu, Bucureşti, 2007, p. 54).
4. în practica judecătorească au existat şi soluţii în sensul că, în fapt, clauza din contractul de asociere prin care se stipulează obligaţia de a plăti o sumă minimă nu reprezintă o clauză leonină deoarece nu contravine scopului contractului şi dispoziţiilor art. 251C. com.; dimpotrivă, o atare clauză este de natură să pună în valoare voinţa părţilor exprimată în convenţie (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3753/2005).
5. Tot în practica judecătorească s-a reţinut că este legală clauza prin care, într-un contract de asociere în participaţie, părţile au convenit, ca obligaţie alternativă, actualizarea sumei de plată în funcţie de cursul leu/dolar SUA, aceasta urmând a produce efecte în cazul în care profitul ar fi fost extrem de redus, nu ar fi existat ori s-ar fi înregistrat pierderi. Prin inserarea unei asemenea clauze se urmăreşte asigurarea unei minime compensări a lipsei folosinţei imobilului adus în asociere (C.S.J., s. com., dec. nr. 3872/2002, în R.R.D.A. nr. 9/2003, p. 91).
Citește mai mult
operaţiunii. în continuare, în lipsa unei interdicţii în acest sens, este permisă desfăşurarea operaţiunii de către toţi asociaţii.2. Ca măsură de protecţie faţă de terţi, legiuitorul instituie răspunderea solidara a asociaţilor faţă de terţi, atunci când acţionează în numele asocierii. Bineînţeles că asociatul care acţionează în numele asocierii trebuie să-şi declare această calitate faţă de terţi, neputându-se prezumă o astfel de calitate prin simpla existenţă a contractului de asociere în participaţiune.
3. Pentru a permite funcţionarea asocierii, prin lege se instituie dreptul oricărui asociat de a exercita drepturile izvorâte din contractele încheiate de oricare din ei. Aşadar, cu caracter extraordinar, o persoană care nu este parte într-un contract va putea să exercite drepturi izvorâte din contract, dar numai în interesul asocierii.
4. în raporturile dintre asociatul care a contractat şi terţ, cel din urmă răspunde numai faţă de cel dintâi, cu excepţia situaţiei în care asociatul a declarat calitatea în care a perfectat contractul. în această din urmă ipoteză, terţul va răspunde şi faţă de ceilalţi asociaţi.
5. Sunt interzise clauzele care stabilesc un nivel minim garantat pentru unul sau mai mulţi dintre asociaţi. în reglementarea anterioară, erau interzise clauzele leonine, art. 1513 C. civ. 1864 stipulând că este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor. De asemenea, este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi.
6. De esenţa asocierii este participarea la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni întreprinse. în ipoteza în care nu există acest echilibru, asocierea nu poate exista. Prin urmare, în continuare, nu este permisă clauza leonină, clauză prin care unul sau mai mulţi asociaţi sunt scutiţi de pierderi şi participă la beneficii, precum şi clauza prin care un asociat îşi atribuie totalitatea beneficiilor rezultate din asociere. Nu este prevăzută expres sancţiunea nulităţii, ci ineficienţa ei prin faptul că este considerată nescrisă, pentru a da eficienţă restului dispoziţiilor contractuale.
7. Studiul practicii judecătoreşti pe această temă - a clauzei leonine - relevă faptul că instanţele au constatat nulitatea clauzelor prin intermediul cărora un anumit asociat îşi rezervase dreptul de a nu suporta pierderile asocierii.
8. Noua reglementare tranşează controversele legate de stipularea unui nivel minim garantat, în sensul că o atare clauză este considerată nescrisă. Trebuie remarcat în noua reglementare că prevederea prin care s-au interzis clauzele leonine este mult mai largă. Astfel, legiuitorul interzice clauzele prin care se stipulează un nivel minim garantat, deci cu atât mai mult clauzele prin care pierderile sunt suportate numai de către un asociat sau toate beneficiile revin unui singur asociat.