Art. 20 Noul cod civil Efectele publicităţii Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice
| Comentarii |
|
Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice
Art. 20
Efectele publicităţii
(1) publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice.
(2) Între părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum şi orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terţilor dobânditori de bună-credinţă.
(4) Publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
| ← Art. 19 Noul cod civil Condiţiile de publicitate Publicitatea... | Art. 21 Noul cod civil Prezumţiile Publicitatea drepturilor, a... → |
|---|
2. Mai departe, în măsura în care anumite efecte juridice sunt legate de un anumit termen sau o anumită ordine a înscrierii, procedura stabileşte şi rangul titularului dreptului (de exemplu, art. 2420-concursul ipotecilor mobiliare).
3. Dacă legea prevede în mod expres, îndeplinirea procedurii legale are un rol mult mai important decât realizarea opozabilităţii dreptului
Citește mai mult
faţă de terţi, şi anume determină constituirea sau transmiterea dreptului însuşi (de exemplu, art. 885 - dobândirea şi stingerea drepturilor reale asupra imobilelor).4. Dacă principalul rol al publicităţii este acela de a face opozabil dreptul, actul sau faptul juridic faţă de terţi, în principal pentru protejarea intereselor şi drepturilor acestora şi pentru asigurarea unui climat juridic sigur, apare ca firească prevederea potrivit căreia între părţi/succesorii lor universali sau cu titlu universal să se producă efectele urmărite prin realizarea acordului de voinţe sau ca urmare a producerii faptului juridic. Această regulă este tot o materializare a bunei-credinţe, deoarece subiectul de drept care şi-a exprimat acordul pentru naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic nu va putea invoca lipsa îndeplinirii formelor de publicitate atunci când i se va cere să îşi îndeplinească obligaţia asumată, cu atât mai mult cu cât el însuşi putea să solicite îndeplinirea formalităţilor de publicitate, potrivit art. 19 alin. (2).
5. Prevederile art. 885 alin. (1) NCC nu constituie o excepţie de la regula cuprinsă în alin. (2) al art. 20, chiar dacă textul legal precizează că drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între pârţi, cât şi faţâ de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară. Nu trebuie uitat însă că, în cazul vânzării imobilelor, obligaţia asumată de vânzător este aceea de a transmite cumpărătorului proprietatea bunului, or, această obligaţie este îndeplinită în momentul în care dreptul cumpărătorului este înscris în cartea funciară.
6. în cazul imobilelor supuse regimului de publicitate bazat pe cărţile funciare nu trebuie uitat că înscrierea în cartea funciară nu are doar rolul de a asigura publicitatea dreptului, ci determină transferul acestuia de la proprietarul înstrăinător la proprietarul dobânditor.
7. O aplicaţie concretă a principiului care se regăseşte în reglementarea cuprinsă de teza I a alin. (3) este prevederea cuprinsă de art. 2414, potrivit căreia înscrierea în arhivă (Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare) nu conferă validitate unei ipoteci lovite de nulitate. în ceea ce priveşte teza a ll-a, aceasta reprezintă fundamentul reglementării uzucapiunii tabulare (art. 931 NCC).
8. Publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, deoarece procedura, privită în afara oricărui context, nu reprezintă manifestarea de voinţă a creditorului de a obţine executarea obligaţiei asumate de debitor. Pe de altă parte, alăturată unor acţiuni dintre cele enumerate de art. 2537, publicitatea va avea rolul de a face cunoscut terţilor faptul că deja creditorul a solicitat sau este pe cale să solicite ajutorul forţei coercitive a statului pentru a obţine executarea obligaţiei pe care debitorul nu a executat-o de bunăvoie.