Art. 2012 Noul cod civil Puterea de reprezentare Dispoziţii comune Contractul de mandat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Contractul de mandat
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Contractul de mandat
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2012
Puterea de reprezentare
(1) Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.
(2) Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură.
(3) Dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 2011 Noul cod civil Felurile mandatului Dispoziţii comune... | Art. 2013 Noul cod civil Forma mandatului Mandatul cu... → |
|---|
2. Procura, ca negotium, „este un act juridic unilateral, exprimând doar voinţa mandan-tului, oferta de mandat, iar ca instrumentum este înscrisul care enumera actele juridice ce vor putea fi încheiate de mandatar (H. et L. Mazeaud, J. Mozeoud, Leţons de droit civil, voi. III, Paris, 1963, p. 1119).
3. Avându-se în vedere
Citește mai mult
faptul că mandatul este, prin natura lui, reprezentativ, în practică, în mod judicios, s-a remarcat că, pentru a da terţilor posibilitatea să verifice limitele puterilor conferite de mandant mandatarului, contractul se încheie în scris. Acest înscris poartă în practică denumiri diferite, cum sunt cea de mandat, împuternicire, procură sau delegaţie (C.P. Nistorescu, op. cit., p. 830). Legiuitorul a optat pentru termenul cel mai uzitat în practică, cel de procură.4. Alineatul final al articolului consacră distincţia dintre mandat şi reprezentare, noul Cod civil cuprinzând dispoziţii cu caracter general privitoare la reprezentare, utilitatea acestui tip de reglementare fiind neîndoielnică.
5. începând de la sfârşitul sec. al XlX-lea, reprezentarea s-a detaşat de mandat. S-au dezvoltat reprezentările fără mandat (reprezentarea legală, judiciară, gestiunea de afaceri şi mandatul aparent); invers, au existat chiar, mai rar, cvasi-mandate fără reprezentare (convenţia de prete-nom) (Ph. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier)
6. Mult timp, dreptul francez a legat mandatul de reprezentare. Legătura se estompează astăzi; mandatul este din ce în ce mai legat de acţiunea pentru altul, nu cu necesitate de reprezentare. O altă linie de evoluţie apare: profesionalizarea contractului (Ph. Malaurie, L. Aynes, P-Y. Gautier, op. cit., p. 264). lată că legiuitorul român a adoptat noile reglementări în lumina acestei linii de evoluţie.
7. Concluzia ce se poate desprinde dintr-o eventuală comparare a noţiunilor de mandat şi reprezentare este aceea că, în vreme ce mandatul se referă la aspectul intern al raporturilor dintre reprezentant şi reprezentat, reprezentarea priveşte aspectul extern, respectiv relaţiile dintre reprezentat şi reprezentant, pe de-o parte, şi terţul contractant, pe de altă parte (D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 77).