Art. 2020 Noul cod civil Dobânzile la sumele datorate Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat

CAPITOLUL IX
Contractul de mandat

SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare

Art. 2020

Dobânzile la sumele datorate

Mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2020 Noul cod civil Dobânzile la sumele datorate Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat




Traian 29.04.2019
Mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere. Comentariu 1. Natura dobânzii. Dacă mandatarul întrebuinţează în folos personal sumele necesare executării mandatului (sumele necesare plăţii preţului în contractul cu terţii sau, după caz, sumele necesare achiziţionării bunurilor sau valorilor necesare vânzării în cadrul contractului cu terţii), el datorează dobânzi din ziua întrebuinţării, fără a fi necesară punerea în întârziere, iar pentru sumele
Citește mai mult rezultate din executarea mandatului, sume ce s-ar cuveni mandantului, mandatarul va fi dator să plătească dobânzi mandantului din ziua în care a fost pus în întârziere. Noţiunea de „dobânzi” la care se referă art. 2020 NCC are sensul de dobânzi reparatorii (compensatorii sau moratorii) şi nu sensul de dobânzi remuneratorii (fructe civile). În consecinţă, aceste dobânzi reparatorii s-ar putea adăuga la dobânzile remuneratorii, dacă sunt stipulate în contract. Aceste dobânzi reparatorii ar putea fi prevăzute în contract sub forma unei clauze penale (penalităţi), dar, în lipsă, cuantumul acestora va fi echivalent cu dobânzile legale. Răspunderea mandatarului se agravează în cazul în care schimbă fără drept destinaţia sumelor primite, în sensul că, pe lângă dobânzi, el va datora şi despăgubiri. În acest ultim caz dobânzile îşi schimbă funcţia reparatorie într-o funcţie preponderent sancţionatorie.
Răspunde
Ionita Cristina 15.02.2014
Reglementarea anterioară:
► C. civ. 1864: „Art. 1544. Mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său, din ziua întrebuinţării lor; iar dobânzile sumelor rămase, din ziua când i s-au cerut acele sume (C. civ. 1079,1088,1541,1550,1589)";
► C. com.: „Art. 383. Mandatarul care schimbă destinaţia sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobândă la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune, chiar penală, în caz de doi sau fraudă".

1. Textul reia, într-o formă uşor
Citește mai mult schimbată, conţinutul art. 1544 din vechiul NCC. Legiuitorul a înlocuit însă sintagma „din ziua când i s-au cerut" cu cea mult mai clară „din ziua când a fost pus în întârziere" curmând astfel disputele doctrinare sub acest aspect. Formulări similare se regăsesc şi în Codul civil francez, care arată în art. 1996 că „mandatarul e dator a plăti dobânzi pentru sumele pe care le-a întrebuinţat în interesul său, din ziua întrebuinţării lor; iar dobânzile pentru sumele rămase, din ziua punerii sale în întârziere". La fel se exprimă şi codul italian: curgerea dobânzii pentru sumele rămase se face de la data punerii în întârziere.

2. Folosirea sumelor ce se cuvin mandantului de către mandatar în interes personal este o faptă gravă, semnificând încălcarea obligaţiei de loialitate faţă de mandant; de aici, justificarea unei sancţiuni mai aspre: plata de dobânzi din ziua întrebuinţării acestora, şi nu din momentul în care mandatarul este pus în întârziere pentru plata lor.

3. Dacă mandatarul a folosit în propriul său interes sumele primite pentru mandat el datorează dobânda din ziua în care le-a întrebuinţat, căci acest lucru constituie un doi, dar, dată fiind prezumţia de bună-credinţă, mandantul va trebui să dovedească întrebuinţarea lor de către mandatar (I. Dogaru, op. cit., p. 551).

4. în ce priveşte proba în materia obligaţiei de a da socoteală, mandantul trebuie să demonstreze că mandatarul a folosit în propriul interes sumele ce-i aparţineau. Tot lui îi revine sarcina de a proba data de la care a început această utilizare. Proba poate fi făcută prin orice mijloace, deci şi prin martori şi prezumţii. Mandantul nu trebuie însă să probeze natura uzajului pe care mandatarul l-a făcut (Baudry, Wahl, op. cit., p. 367).

5. O problemă aparte o ridică sumele de bani ridicate de la C.E.C. în baza unei clauze de împuternicire, dat fiind că literatura şi practica sunt unanime în a afirma că o asemenea clauză constituie un mandat. Mandatarul are şi în cazul acesta obligaţia de a da socoteală şi de a remite sumele de bani ridicate şi neîntrebuinţate în interesul mandantului. Momentul începerii curgerii prescripţiei dreptului la acţiune al mandantului (titularul libretului C.E.C.) având ca obiect restituirea sumelor de bani ridicate în baza clauzei curge de la data la care mandantul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba ce i-a fost cauzată de mandatar prin ridicarea sumelor de bani şi nerespectarea obligaţiei de a da socoteală, în condiţiile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 şi, nu în condiţiile art. 7 din acelaşi decret (Gh. Beleiu, Notă la dec. civ. nr. 206/1987 a Trib. Jud. Constanţa, în Revista română de drept, nr. 2/1988, p. 38-42).
Răspunde