Art. 2059 Noul cod civil Cheltuielile de conservare, vânzare a bunurilor şi executare a contractului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Art. 2059
Cheltuielile de conservare, vânzare a bunurilor şi executare a contractului
(1) Consignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare şi vânzare a bunurilor, dacă prin contract nu se prevede altfel.
(2) În cazul în care consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului, precum şi în cazul în care contractul de consignaţie nu se poate executa, fără vreo culpă din partea consignatarului, acesta are dreptul să îi fie acoperite toate cheltuielile făcute pentru executarea contractului.
(3) Consignantul va fi ţinut de plata cheltuielilor de întreţinere şi de depozitare a bunurilor, ori de câte ori va ignora obligaţia sa de a relua bunurile.
(4) Dacă potrivit împrejurărilor bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant în caz de încetare a contractului prin renunţarea consignatarului, acesta rămâne ţinut de obligaţiile sale de păstrare a bunurilor, asigurare şi întreţinere a acestora până când acestea sunt reluate de consignant. Acesta are obligaţia să întreprindă toate diligenţele necesare reluării bunurilor imediat după încetarea contractului, sub sancţiunea acoperirii cheltuielilor de conservare, depozitare şi întreţinere.
| ← Art. 2058 Noul cod civil Remuneraţia consignatarului Mandatul... | Art. 2060 Noul cod civil Primirea, păstrarea şi asigurarea... → |
|---|
2. Cheltuielile de conservare nu includ însă cheltuielile de depozitare şi de întreţinere, natura distinctă a acestor tipuri de cheltuieli reieşind în mod evident din analiza alineatelor următoare. Dacă, în cazul cheltuielilor de depozitare, identificarea acestora neapărat nu este
Citește mai mult
dificilă, acestea incluzând toate cheltuielile făcute de consignatar pentru păstrarea bunului (cheltuielile cu spaţiul de depozitare, paza etc.), diferenţa dintre cheltuielile de conservare şi de întreţinere este destul de subtilă, ultimele reprezentând cheltuielile ce exced conservării propriu-zise a bunului, pentru păstrarea sa în starea în care a fost predat de consignant.3. Distincţia între diferitele tipuri de cheltuieli este importantă din punct de vedere al părţii contractului de consignaţie căreia îi incumbă. Astfel, dacă, aşa cum s-a arătat mai sus, cheltuielile de conservare şi vânzare a bunurilor se vor acoperi de consignant, consignatarul va fi ţinut de cheltuielile de depozit şi întreţinere. Concluzia rezultă din interpretarea per a contrario a alineatului (3) al articolului.
4. Consignatarul are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor făcute cu executarea contractului în două situaţii: dacă consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului sau în cazul în care contractul de consignaţie nu se poate executa; pentru ambele situaţii este însă necesară lipsa culpei consignatarului. Reluarea bunurilor din proprie iniţiativă şi independent de culpa consignatarului nu trebuie să aibă efecte negative asupra patrimoniului acestuia, acesta este ferit de acţiunea intempestivă a consignantului, care va plăti astfel preţul puterii sale discreţionare. Riscul imposibilităţii fortuite de executare a contractului va fi, de asemenea, suportat de consignant, acesta fiind principalul beneficiar al operaţiunii de înstrăinare a bunurilor, va fi şi primul ţinut de riscurile operaţiunii.
5. în cazul în care consignantul ignoră obligaţia de a relua bunurile, el va fi obligat la plata cheltuielilor de întreţinere şi de depozitare a bunurilor; din momentul în care contractul de consignaţie încetează, consignatarul nu mai are nicio obligaţie cu privire la bunurile ce au făcut obiectul contractului, acestea trebuind a fi imediat preluate de consignant.
O soluţie contrară ar fi, de altfel, inacceptabilă, conducând la transformarea contractului de consignaţie într-un depozit cu titlu gratuit în sarcina consignatarului, în lipsa oricărui acord de voinţă al părţilor.
6. Alin. (4) instituie o excepţie de la regulă, pentru cazul încetării contractului de consignaţie prin renunţarea consignatarului. Având în vedere că acesta nu este obligat să dea un preaviz consignantului sau să îl avertizeze pe acesta cu privire la intenţia sa, pentru a-l proteja la rândul său de acţiunea intempestivă a consignatarului, textul prevede supravieţuirea obligaţiei consignatarului de a suporta cheltuielile de întreţinere şi depozit şi ulterior încheierii contractului, însă numai în situaţia în care, potrivit împrejurărilor, acestea nu pot fi reluate imediat de către consignant.
7. Consignantul nu este însă îndreptăţit să rămână în pasivitate, el are obligaţia de a face toate demersurile şi de a întreprinde toate diligenţele necesare reluării bunurilor imediat după încetarea contractului. în caz contrar, va suporta el cheltuielile de conservare, depozitare şi întreţinere a bunurilor ce trebuiau ridicate.