Art. 2057 Noul cod civil Remiterea, inspectarea, controlul şi reluarea bunurilor Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Art. 2057
Remiterea, inspectarea, controlul şi reluarea bunurilor
(1) Consignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea contractului, păstrând dreptul de a inspecta şi controla starea acestora pe toată durata contractului.
(2) Consignantul dispune de bunurile încredinţate consignatarului, pe toată durata contractului. El le poate relua oricând, chiar în cazul în care contractul a fost încheiat pe durată determinată.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), consignantul va da consignatarului un termen rezonabil de preaviz pentru pregătirea predării bunurilor.
(4) În cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignantului, bunurile intră în averea acestuia, iar în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia şi vor fi restituite imediat consignantului.
| ← Art. 2056 Noul cod civil Preţul vânzării Mandatul fără... | Art. 2058 Noul cod civil Remuneraţia consignatarului Mandatul... → |
|---|
Citește mai mult
Stdnciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 398).2. în calitatea sa de proprietar al bunurilor, consignantul are dreptul să controleze şi să verifice, oricând, bunurile încredinţate consignatarului, putând proceda la inventarierea lor (Gh. Piperea, op. cit., p. 104).
3. Rămânând titular al dreptului de proprietate, consignantul va putea dispune oricând de bunurile încredinţate consignatarului, afară de stipulaţie contrară în contract. în consecinţă, consignantul poate relua şi ridica oricând, chiar dacă contractul a fost încheiat pe durată determinată, toate sau o parte din bunurile încredinţate consignatarului.
4. Cu toate acestea, în cazul în care contractul a fost încheiat pe durată determinată, consignantul este obligat să dea consignatarului un termen de preaviz, pentru a pregăti predarea bunurilor. O astfel de prevedere a fost necesară pentru a feri consignatarul de acţiunea intempestivă a consignantului, în condiţiile în care acesta avea previziunea unui termen de vânzare, respectiv predare a bunurilor. Soluţia de alin. (3) este o inovaţie faţă de soluţia tradiţională prevăzută de art. 4 din Legea nr. 178/1934 privind contractul de consignaţie şi are în vedere situaţiile în care reluarea bunurilor presupune operaţiuni tehnice de pregătire, asamblare, împachetare etc.
5. Ultimul alineat reglementează situaţia specială a survenirii insolvenţei fie a consignantului, fieaconsignatarului.încazuldeschideriiproceduriiinsolvenţeiînprivinţaconsignantului, bunurile intră în averea acestuia, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 republicată, averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei - care pot face obiectul executării silite, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă. Ca atare, bunurile ce au format obiectul contractului de consignaţie vor putea fi urmărite silit pentru îndestularea creditorilor consignantului. Scopul legii fiind acela de a asigura protecţia creditorilor consignantului, ar fi excesivă o interpretare care ar conduce la concluzia potrivit căreia bunurile sunt preluate automat de lichidator. Dispoziţia trebuie interpretată prin coroborare cu prevederile art. 25 lit. d) şi art. 86 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit căruia lichidatorul poate menţine sau denunţa contractele încheiate de debitor. Aşadar, în funcţie de evaluarea împrejurărilor, lichidatorul va putea menţine contractul de consignaţie, dacă va aprecia oportună această măsură; în acest caz preţul obţinut din vânzarea bunurilor fiind cel ce va intra în averea debitorului.
6. Corelativ, în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia şi vor fi restituite imediat consignantului; soluţie firească ce derivă din calitatea consignantului de proprietar asupra bunului. în acest caz, însă, bunurile se restituie de îndată consignantului, pentru a fi ferite de executarea silită a lor de către creditorii consignatarului.
7. în acelaşi sens, art. 90 din Legea nr. 85/2006 prevede că: „Dacă un debitor deţine marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului", aceste dispoziţii urmând a fi interpretate cu norma specială cuprinsă de textul special din materia contractului de consignaţie.
JURISPRUDENŢĂ
Necesitatea unui preaviz nu a fost prevăzută sub imperiul Legii nr. 178/1934, ceea ce a determinat jurisprudenţa să concluzioneze că consignantul poate relua şi ridica oricând, chiar dacă contractul a fost încheiat pe durată determinată, toate sau o parte din bunurile încredinţate consignatarului, fără niciun preaviz (C.S.J., s. com., dec. nr. 3/1996, în B.J. 1996, p. 269). Sub lumina noilor prevederi, fireşte, o astfel de soluţie nu mai poate fi primită.