Art. 2058 Noul cod civil Remuneraţia consignatarului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Art. 2058

Remuneraţia consignatarului

(1) Contractul de consignaţie este prezumat cu titlu oneros, iar remuneraţia la care are dreptul consignatarul se stabileşte prin contract sau, în lipsă, ca diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării.

(2) Dacă vânzarea s-a făcut la preţul curent, remuneraţia se va stabili de către instanţă, potrivit cu dificultatea vânzării, diligenţele consignatarului şi remuneraţiile practicate pe piaţa relevantă pentru operaţiuni similare.

Comentarii despre Art. 2058 Noul cod civil Remuneraţia consignatarului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Ionita Cristina 15.02.2014

1. Fiind o varietate a contractului de comision, consignatarul este o persoană ce desfăşoară această activitate cu titlu profesionist, ca atare prezumţia caracterului oneros a acestui contract este una cât se poate de justificată. Prezumţia este însă una relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.

2. în schimbul serviciilor prestate, consignatarul are dreptul la remuneraţie. Aceasta se stabileşte forfetar (o sumă fixă) ori procentual (în raport de preţul bunului), în contractul de consignaţie (St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 400).

3. Ţinând cont că toate

Citește mai mult

cheltuielile legate de conservarea şi desfacerea mărfurilor cad în sarcina consignatarului, în practică acesta va urmări să le recupereze prin structurarea remuneraţiei sale pe două nivele: o cotă fixă, menită să-i acopere cheltuielile, şi fie o cotă procentuală raportată la valoarea vânzărilor, fie suprapreţul realizat (I. Schiau, op. cit., p. 463).

4. în cazul în care prin contract nu s-a prevăzut retribuţia cuvenită consignatarului, acesta va avea dreptul numai la „suprapreţurile ce va obţine din vânzări", adică la diferenţa între preţurile efectiv realizate din vânzările făcute şi preţurile prevăzute în contractul de consignaţie sau în notele, facturile şi dispoziţiile consignantului (St.D. Cărpenaru, L. Stănciu-lescu, V. Nemeş, op. cit., p. 400).

5. Dacă nu au fost stabilite în niciun mod preţurile de vânzare a bunurilor, iar bunurile au fost vândute de consignatar la preţul curent, remuneraţia se va putea stabili de către instanţa judecătorească/arbitrală. La stabilirea preţului se vor avea în vedere criteriile legale cuprinse în textul citat, şi anume: dificultatea vânzării, diligenţele consignatarului şi remuneraţiile practicate pe piaţa relevantă pentru operaţiuni similare. Apreciem însă că aceste criterii nu au un caracter limitativ şi imperativ, instanţa fiind liberă să aibă în vedere şi alte criterii, în funcţie de împrejurările fiecărei speţe.

6. Soluţia din alin. (1) este tradiţională. Soluţia din alin. (2) prezintă o inovaţie faţă de Legea nr. 178/1934 şi este menită să acopere situaţii care pot apare frecvent în practică.

7. Problema care se pune este dacă plata remuneraţiei este garantată consignatarului cu privilegiul special asupra bunurilor consignantului, pe care le deţine în executarea contractului de consignaţie. Deşi acest privilegiu, consacrat în materia mandatului comercial, se aplică şi în contractul de comision, el nu îşi găseşte aplicarea în cazul contractului de consignaţie (St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 400).

Răspunde