Art. 2095 Noul cod civil Alte dispoziţii aplicabile Contractul de agenţie

Reglementarea anterioară: Legea nr. 509/2002: „Art. 26. Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial".

1. Această dispoziţie este o normă de trimitere, de completare a dispoziţiilor legale incidente contractului de agenţie.

2. Cele mai apropiate norme sunt cele de la contractul de comision (care este, practic, un mandat fără reprezentare, iar în plus, comisionarul acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii), iar în cazul în care agentul are şi puterea de a-l reprezenta pe comitent, se

Citește mai mult

aplică dispoziţiile de la mandatul cu reprezentare.

3. Bineînţeles că se va apela la normele în completare numai în măsura în care există compatibilitate între norme, nu atunci când acestea se exclud.

4. în literatura de specialitate, s-a arătat, în comentariile la Legea nr. 509/2002, „raporturile juridice dintre agent şi comitent sunt, în esenţă, raporturi de mandat. Dar între contractul de agenţie şi contractul de mandat comercial există anumite deosebiri, motiv pentru care contractul de agenţie este reglementat printr-o lege specială" (St.D. Cdrpenaru, L. Stdnciulescu, V. Nemeş, Contracte, p. 369).

5. Potrivit doctrinei, „când agentul acţionează în nume propriu, este evidentă apropierea agenţiei faţă de contractul de comision, cu care se aseamănă până la identitate. (...) Pot fi identificate asemănări cu contractul de antrepriză în măsura în care privim obligaţia de a negocia cu potenţialii parteneri de afaceri ai principalului ca o obligaţie de rezultat, îndeplinită pe riscul propriu al agentului care acţionează în mod autonom" (T. Prescure, R. Crişon, Contractul de agenţie, p. 44).

6. De asemenea, s-a reţinut că „activitatea de intermediere bazată pe contractul de agenţie se caracterizează prin interesul comun al agentului şi comitentului în realizarea acestei activităţi. Spre deosebire de cazul mandatului comercial, în cadrul căruia activitatea de intermediere se desfăşoară în interesul precumpănitor al mandantului, în contractul de agenţie desfăşurarea activităţii de intermediere urmăreşte satisfacerea unor interese ale ambelor părţi contractante. într-adevăr, comitentul este interesat, prin încheierea contractului de agenţie, să îşi valorifice produsele fabricate şi să presteze serviciile care fac obiectul activităţii sale comerciale, iar agentul este interesat să negocieze sau să negocieze şi să încheie în numele şi pe seama comitentului cât mai multe contracte comerciale, în funcţie de care va fi remunerat. Acest interes comun justifică şi dreptul agentului de a primi o compensare, chiar după încetarea contractului de agenţie. Datorită interesului lor comun, părţile contractante trebuie să îndeplinească obligaţiile asumate prin contractul de agenţie cu loialitate şi cu diligenţă unui comerciant (...). Caracterul specific al activităţii de intermediere în temeiul contractului de agenţie face ca acest contract să înceteze în cazurile prevăzute expres de lege; agentul nu poate fi revocat ad nutum de către comitent, aşa cum este cazul mandatarului din contractul de mandat" (St.D. Cdrpenaru, L. Stdnciulescu, V. Nemeş, Contracte, p. 369).

7. Potrivit noului Cod civil, contractul de comision se apropie cel mai mult ca natură juridică cu cel de agenţie, întrucât şi comisionarul acţionează cu titlu profesional. în ipoteza în care agentul îl şi reprezintă pe comitent la încheierea contractelor, devin aplicabile regulile de la mandatul cu reprezentare.