Art. 219 Noul cod civil Răspunderea pentru fapte juridice Capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea persoanei juridice Capacitatea civilă a persoanei juridice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Capacitatea civilă a persoanei juridice
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea persoanei juridice
Capacitatea civilă a persoanei juridice
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea persoanei juridice
Art. 219
Răspunderea pentru fapte juridice
(1) Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi.
| ← Art. 218 Noul cod civil Participarea la circuitul civil... | Art. 220 Noul cod civil Răspunderea membrilor organelor... → |
|---|
1. Arbitrariul manifestat de administrator care, prevalându-se de calitatea de acţionar majoritar, s-a împuternicit pe sine pentru efectuarea unor operaţiuni riscante societăţii şi asociaţilor, cu banii sociali, precum şi prin încălcarea dreptului asociaţilor de a fi informaţi de administrator prealabil deliberării asupra tuturor problemelor legate de societate şi de patrimoniul acesteia, reprezintă temeiuri pentru nulitatea hotărârii luate, contrară atât legii, cât şi actului de constituire a societăţii, dar şi pentru atragerea unei răspunderi cumulate a administratorului (Trib.
Citește mai mult
Hunedoara, sent. com. nr. 1385/2000, nepublicotă).2. Interesul legitim trebuie să existe la promovarea acţiunii şi pe durata procesului, folosul practic urmărit prin acţiune trebuind să i se cuvină şi să îi aparţină reclamantului. Astfel, această cerinţă nu este îndeplinită în cazul în care un asociat promovează o acţiune pentru obligarea co-asociatului la repararea prejudiciului cauzat societăţii prin fapte de concurenţă neloială, sub motiv că respectivele fapte au avut loc anterior hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus dizolvarea societăţii, întrucât această acţiune trebuia să fie promovată de societatea în al cărei patrimoniu s-ar fi reflectat prejudiciul, dacă nu ar fi fost dizolvată, iar nu de către un asociat, persoană fizică, ce în nume personal urmăreşte aproprierea unui drept patrimonial al cărui titular nu este şi ale cărui eventuale creanţe faţă de societate pot fi valorificate în procedura lichidării societăţii (I.C.CJ., s. a ll-a civ., dec. nr. 3274/2011).
3. Conform art. 210 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate. Prin urmare, sancţiunea aplicabilă în cazul exercitării abuzive a drepturilor de către deţinătorii de valori mobiliare este una patrimonială, iar nu sancţiunea nulităţii vreunui act al societăţii în legătură cu acestea (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2625/2011).
4. Renunţarea la judecata recursului împotriva hotărârii prin care împotriva societăţii comerciale s-a deschis procedura insolvenţei, făcută de directorul general al societăţii creditoare prin încălcarea competenţei preşedintelui consiliului de administraţie, este considerată ca aparţinând persoanei care nu are dreptul de a reprezenta societatea (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 608/2008, în C.P.J. 2008, p. 388-391). Notă. Renunţarea la judecata recursului susţinută de către directorul general a vizat intrarea societăţii comerciale în insolvenţă, fiind evidentă fapta ilicită păgubitoare societăţii, interesului asociaţilor şi/sau al terţilor creditori, situaţie care justifică acţiunea în răspundere şi revocarea de drept a acestui administrator şi chiar excluderea din societate.
5. Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. în cazul încălcării acestor prevederi, societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune. Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 3/A/2010, în C.P.J. 2010, p. 393).
2. în raporturile interne ale persoanei juridice,
Citește mai mult
răspunderea administratorilor, a cenzorilor şi a lichidatorilor are natură contractuală şi se fundamentează pe încălcarea obligaţiei generale de a îndeplini cu maximă diligenţă şi fidelitate actele şi operaţiunile impuse prin lege, începând cu faza de constituire, continuând cu funcţionarea şi până la încetarea persoanei juridice, în timp ce în raporturile externe faptele ilicite ale mandatarilor sunt considerate fapte ale persoanei juridice, căreia îi este atrasă răspunderea faţă de persoanele păgubite.3. Fiind imposibilă descrierea delictelor civile, noul Cod civil a instituit o obligaţie de principiu, fără a enunţa concret fiecare faptă ilicită în parte. Dar, spre deosebire de delictele civile, atragerea răspunderii delictuale comerciale nu este posibilă decât pentru acele fapte pe care legea comerciala le considera în mod expres ilicite. Cu alte cuvinte, în privinţa faptelor ilicite comerciale acţionează principiul legalităţii „incriminării" similar celui aplicabil în materie penală, aspect sub care regimul juridic al faptelor ilicite comise în relaţie cu activitatea de comerţ se detaşează de cel aplicabil faptelor ilicite civile.
4. Faptele ilicite comerciale sunt cele prevăzute expres în acte normative speciale şi se referă la neîndeplinirea actelor, operaţiunilor şi formalităţilor de constituire şi publicitate a persoanei juridice (Legea nr. 26/1990), la omisiunea de a notifica, informa, convoca şi a da raportul asupra operaţiunilor privitoare la persoana juridică (Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 99/2006, Legea nr. 297/2004), la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor legii privind gestionarea şi conservarea patrimoniului şi a capitalului social sau a hotărârilor organului de conducere având ca obiect administrarea, reorganizarea, transformarea, dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice, precum şi la comiterea faptelor de concurenţă interzisă (Legea nr. 31/1990), de concurenţă neloială (Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, M. Of. nr. 24/1991), a faptelor restrictive de concurenţă (Legea nr. 21/1996 a concurenţei, republicată în M. Of. nr. 742/2005), a faptelor care au favorizat sau provocat insolvenţă societăţilor comerciale (Legea nr. 85/2006) sau a instituţiilor de credit (O.G. nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, M. Of. nr. 84/2004) ş.a.
5. Răspunderea administratorului este atrasă şi dacă nu s-a disociat de actele sau faptele păgubitoare săvârşite de alţi administratori ai persoanei juridice, inclusiv de către cei precedenţi, dacă nu s-a abţinut la încheierea actelor juridice păgubitoare ori dacă a încheiat asemenea acte în baza unei hotărâri a adunării generale evident nelegale. Pentru faptele comise, măsura revocării mandatului în cazul administratorilor şi cenzorilor care au şi calitatea de asociaţi poate fi cumulată cu desfacerea contractului lor de muncă şi cu excluderea din societate.
6. Subiect activ al faptelor ilicite de concurenţă pot fi mandatarii, prepuşii sau salariaţii şi membrii asociaţi ai persoanei juridice, oricare asociat având legitimarea activă în acţiunea vizând încetarea concurenţei neloiale sau interzise, excluderea celui vinovat din calitatea de asociat şi obligarea la despăgubiri către persoana juridică. în acest sens, bazat pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 11/1990, nu împărtăşim soluţia instanţei supreme conform căreia numai societatea comercială are calitatea de a promova acţiune pentru obligarea co-asociatului la repararea prejudiciului cauzat societăţii prin fapte de concurenţă neloială.