Art. 2200 Noul cod civil Forma şi dovada Dispoziţii comune Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XVI
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2200
Forma şi dovada
(1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
(2) Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare.
(3) Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.
| ← Art. 2199 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii comune Contractul... | Art. 2201 Noul cod civil Poliţa de asigurare Dispoziţii comune... → |
|---|
în legătură cu caracterul consensual al contractului de asigurare trebuie reţinute şi dispoziţiile art. 2200 Noul Cod Civil, care stipulează că „pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat,
Citește mai mult
existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă”. Din textul de lege mai sus reprodus se observă că forma scrisă priveşte proba şi nu valabilitatea contractului de asigurare, fiind deci o condiţie ad probationem, iar nu ad validitatem.Voinţa părţilor se materializează în contracte tip pe care le redactează asigurătorii şi astfel sunt aproape inexistente situaţiile în care contractul de asigurare să nu îmbrace forma scrisă.
Forma scrisă a contractului de asigurare realizează obligaţia privind conţinutul contractului de asigurare, consacrată în art. 2201 Noul Cod Civil, care enumeră principalele menţiuni pe care poliţa de asigurare trebuie să le cuprindă.
Reglementarea anterioară: Legea nr. 136/1995:
►„Art. 10. (1) Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. în cazurile de forţă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa acestora";
►,.Art. 11. încheierea
Citește mai mult
contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică".Legislaţie conexă: Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică (M. Of. nr. 429 din 31 iulie 2001).
1. Momentul încheierii contractului trebuie analizat în raport de împrejurarea dacă asigurarea se încheie între persoane prezente sau absente. (...) Atunci când asigurarea se
încheie între persoane care sunt de faţă, emiterea documentului de asigurare se realizează, de cele mai multe ori, în acelaşi timp cu plata primei, deoarece declaraţiile de voinţă care se topesc în consimţământ iau naştere, de regulă, concomitent. Prin urmare, între cei prezenţi, contractul de consideră încheiat odată cu plata primei şi emiterea poliţei respective (...) (I. Sferdian, Dreptul asigurărilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 88-89).
2. Contractul de asigurare se poate încheia nu numai când părţile sunt de faţă, ci şi în situaţia în care acestea se găsesc în locuri diferite, iar comunicarea între ele se realizează prin corespondenţă, folosindu-se scrisoarea, telegrama, faxul, mediul electronic etc. (I. Sferdian, op. cit., p. 88-89).
3. în cea de-a doua situaţie, când contractul se încheie între persoane care nu sunt de faţă, pentru a determina momentul încheierii contractului, devin aplicabile dispoziţiile art. 1186 NCC. A se vedea supra, comentariile acestui articol.
4. Din economia textului reiese că forma scrisă este cerută indiferent de valoarea contractului, numai ad probationem, iar nu ad validitatem.
5. Forma scrisă face posibilă stabilirea certă a momentului încheierii contractului, a intrării sale în vigoare, a începutului şi încetării răspunderii asigurătorului, a celorlalte obligaţii asumate de părţi. Elementele esenţiale ale contractului sunt precizate cu exactitate, ceea ce constituie o garanţie pentru executarea prestaţiilor părţilor în condiţiile stabilite, evitându-se neînţelegerile ulterioare.
6. Cerinţa formei scrise se referă numai la proba contractului, nu şi la existenţa lui, care poate fi recunoscută de către asigurător dacă rezultă din actele şi registrele acestuia.
7. Când clauzele poliţelor sunt scrise în mod neclar, trebuesc interpretate în contra Companiei care le-a elaborat, pentru că ea trebuie să suporte paguba formulei echivoce pe care a preferat-o. Când însă clauzele sunt explicite, trebuie aplicate fără restricţiuni arbitrare chiar şi când sunt tipărite, pentru că asiguratul, punând propria iscălitură, s-a supus, ca şi când ar fi scris întreg contractul cu mâna sa (C. Vivante, Instituţiuni de drept comercial, trad. de W. I. Petrovici, Tipografia I.C. Văcărescu, 1926, p. 318).
Exceptând cazurile când legea prevede expres acest lucru, nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil.
Alte exemple de acte juridice civile pentru care Codul Civil sau alte legi speciale impun respectarea formei scrise - ad probationem:
- contractul de societate
Citește mai mult
[art. 1884 alin. (1) C. Civ.];- contractul de comision [art. 2044 C. Civ.);
- contractul de consignaţie (art. 2055 C. Civ.);
- contractul de depozit [art. 2104 C. Civ.; însă, potrivit art. 2124 alin. (2) C. Civ., depozitul necesar poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, indiferent de valoarea lui, iar, în cazul depozitului hotelier, conform art. 2133 C. Civ., dovada introducerii bunurilor în hotel, indiferent de valoarea lor, poate fi făcută prin declaraţii de martori];
- contractul de tranzacţie (art. 2272 C. Civ.);
- contractul de agenţie, care trebuie încheiat în forma scrisă, autentică sau sub semnătură privată [art. 2078 alin. (1) C. Civ.];
- contractul de sponsorizare [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare];
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor şi contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală [art. 42, art. 59 alin. (1) şi art. 68 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare] etc.