Art. 2203 Noul cod civil Informaţiile privind riscul Dispoziţii comune Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XVI
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2203
Informaţiile privind riscul
(1) Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
(2) Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de modificarea survenită.
| ← Art. 2202 Noul cod civil Categoriile de poliţe de asigurare... | Art. 2204 Noul cod civil Declaraţiile inexacte sau reticenţa... → |
|---|
Întrucât declaraţia făcută de asigurat cu privire la condiţiile în care el a înţeles să se asigure este un act unilateral ce nu produce efecte şi nu poate constitui o probă opozabilă societăţii de asigurare decât dacă şi în momentul acceptării ei de către societatea de asigurare şi cum, în speţă, oferta reclamantului de acoperire prin asigurare şi a riscului de secetă nu a fost acceptată, acesta nu este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor (I.C.CJ., s. com. dec. nr. 5966/2005, nepublicată).
1. Riscul în materia asigurărilor nu se confundă cu riscul aşa cum este definit în
Citește mai mult
dreptul comun; el are o semnificaţie proprie dată de următoarele elemente definitorii: a) riscul este un eveniment viitor; b) evenimentul viitor este un eveniment posibil; posibilitatea evenimentului consistă fie în caracterul eventual al producerii (evenimentul este posibil să nu se producă niciodată), fie, cum este în cazul decesului persoanei, în necunoaşterea momentului producerii acestui eveniment juridic (evenimentul juridic al morţii se poate produce sau nu în perioada pentru care se încheie asigurarea); c) evenimentul viitor este un eveniment incert; d) riscul trebuie prevăzut (cuprins) în contract; e) riscul trebuie să privească bunurile ori întregul patrimoniu al asiguratului; el mai poate privi viaţa ori sănătatea acestuia; e) în sfârşit, cu titlu de exemplu, evenimentul viitor posibil şi incert poate consta într-un incendiu, într-o inundaţie, în decesul unei persoane, în despăgubirile datorate terţilor (I. Dogaru, op. cit., p. 875).2. Ca element esenţial al contractului, riscul prezintă, pentru asigurător, o importanţă primordială. Atunci când se doreşte încheierea unui contract de asigurare, asigurătorul trebuie să posede toate datele necesare pentru a aprecia dacă poate lua riscul în sarcina sa şi, respectiv, care este prima aferentă.
3. Necesitatea cunoaşterii datelor se impune din punct de vedere al scopului asigurării. Prin urmare, datele sunt necesare pentru asigurător, pentru ca acesta să poată hotărî sau nu preluarea riscului în sarcina sau de a-şi da sau nu consimţământul la încheierea contractului şi, în cazul în care contractează asigurarea, de a stabili o primă corespunzătoare riscului asigurat.
4. De cele mai multe ori, asigurătorul nu poate să-şi procure singur informaţiile necesare. Astfel, în vederea încheierii contractului de asigurarea asigurătorul înmânează asiguratului sau contractantului asigurării, spre completare, un formular special întocmit de asigurător. Acest formular este denumit declaraţie de asigurare sau cerere de asigurare, întrucât contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi manifestarea intenţiei de a încheia contractul de asigurare, exteriorizată prin declaraţie sau cerere de asigurare, ca act unilateral de voinţă, nu poate fi făcută decât tot în formă scrisă.
5. Prin urmare, declaraţia de asigurare concretizează pe de o parte manifestarea voinţei de a încheia contractul, iar pe de altă parte, prin răspunsurile date întrebărilor puse, permite asigurătorului să cunoască natura şi proporţiile riscului pe care ar urma să-l ia în sarcina sa şi să decidă dacă acceptă sau nu încheierea contractului.
6. Declaraţia de asigurare cuprinde, pe lângă datele de identificare a părţilor, şi anumite împrejurări cunoscute numai de asigurat sau contractant şi pe care le declară pe propria răspundere, referitoare la bunul cuprins în asigurare, suma asigurată şi descrierea riscului, împrejurări care sunt hotărâtoare pentru condiţiile în care contractul se încheie.
7. Declaraţia sau cerere de asigurare, ca act unilateral de voinţă, nu este susceptibilă de a produce efecte juridice până nu a fost acceptată de asigurător.
8. Trebuie precizat că obligaţia de informare a asiguratului sau contractantului asigurării este dublă. Astfel, această obligaţie există atât în momentul încheierii contractului, cât şi în tot cursul derulării contractului. Art. 2203 NCC statorniceşte că, în situaţia în care împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul sau contractantul asigurării este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită.
9. Din economia textului articolelor 2203 şi 2204 NCC rezultă că împrejurările care fac obiectul declaraţiei către asigurător şi care atrag sancţiunile menţionate mai sus trebuie să fie esenţiale pentru aprecierea riscului şi cunoscute de asigurat.
10. Aceste împrejurări pot fi obiective sau subiective. Cele obiective permit asigurătorului să calculeze probabilitatea şi intensitatea riscului şi, în consecinţă, de a stabili prima de asigurare (ex. la asigurarea de răspundere civilă interesează destinaţia, starea şi situarea bunului; la asigurările de viaţă interesează vârsta şi starea de sănătate trecută şi actuală a asiguratului, la asigurarea de locuinţă - destinaţia locuinţei şi vecinătăţile). Cele subiective se referă la însăşi persoana asiguratului sau a contractantului asigurării. Astfel, în caz de asigurare auto, împrejurările esenţiale care ţin de persoana asiguratului, de conduita acestuia, sunt acelea care se referă la măsuri administrative sau judiciare la care a fost supus acesta, respectiv dacă a suferit o condamnare penală pentru uciderea sau vătămarea din culpă a unor persoane, pentru conducere în stare de ebrietate a unui vehicul, dacă i s-a suspendat sau anulat permisul de conducere, dacă a fost sau nu autorul unor accidente în anii anteriori etc. La asigurările de persoane interesează starea de sănătate, antecedentele familiale.
11. O altă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească împrejurările ce trebuie declarate de asigurat sau contractantul asigurării, pe lângă aceea de a fi esenţiale, este aceea că ele trebuie să fie cunoscute de asigurat sau contractantul asigurării. Această ultimă condiţie este apreciată din punct de vedere al unui om diligent. Asiguratul sau contractantul asigurării nu se pot apăra că nu au cunoscut anumite împrejurări esenţiale, dacă ele trebuiau şi puteau să fie cunoscute cu minime diligenţe de un proprietar diligent. Aceştia se pot elibera de obligaţia de a declara împrejurările esenţiale referitoare la risc numai dacă aceste împrejurări nu puteau, în mod raţional, să fie cunoscute.
12. Declaraţia ce cuprinde răspunsul asiguratului sau contractantului asigurării la întrebările formulate de asigurător nu este supusă controlului acestuia din urmă. Asigurătorul nu are obligaţia de a controla, înainte de încheierea contractului, veridicitatea răspunsurilor asiguratului. în situaţia în care o face (a se vedea asigurările de viaţă în care examinarea medicală este obligatorie), asiguratul nu este eliberat de răspundere şi de consecinţele pe care le antrenează declaraţia inexactă.