Art. 2204 Noul cod civil Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul Dispoziţii comune Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2204
Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul
(1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.
(2) Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.
| ← Art. 2203 Noul cod civil Informaţiile privind riscul... | Art. 2205 Noul cod civil Lipsa riscului asigurat Dispoziţii... → |
|---|
1. Constatarea unei reticenţe sau false declaraţii din partea asiguratului, la întrebările scrise ce i s-au pus la încheierea contractului, atrag nulitatea contractului de asigurare, independentă de existenţa relei credinţe din partea asiguratului, a măsurilor de precauţie luate de asigurător prin vizita medicală sau a raportului cauzal dintre sinistru şi reticenţă. în speţă, asiguratul a declarat la întrebările scrise ce i-au fost puse cu ocazia încheierii contractului că „nu a schimbat niciodată ocupaţiunea pentru motive de sănătate şi nu a fost reformat în timpul serviciului
Citește mai mult
militar", iar ulterior s-a făcut dovada că a fost pus în retragere din armată pentru infirmităţi incurabile. O atare împrejurare, dacă ar fi fost declarată la întrebarea pusă de societate ar fi putut să o determine pe aceasta, fie să nu încheie, fie să schimbe condiţiile contractului şi deci, în aceste condiţii, contractul de asigurare este anulabil (I.C.C.J., s. a lll-a, dec. nr. 152/1940, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 30).2. Când o poliţă de asigurare contra accidentelor conţine o clauză că asiguratul trebuie, înainte de a semna, să răspundă la un chestionar cu privire la accidentele pe care le-ar fi suferit anterior asigurării, şi o clauză din care rezultă că, orice reticenţă, orice ascundere a infirmităţii, orice dedaraţiune falsă sau incompletă atrage de plin drept nulitatea asigurării ... societatea de asigurare este îndreptăţită ca să reclame în justiţie aplicarea clauzelor convenţiei, care au putere de lege între părţi... Este neîntemeiată obiecţiunea asiguratului că societatea ar fi trebuit să-l supună unui examen medical căci dacă nu a făcut-o şi i-a acordat toată încrederea, el nu se poate plânge de aceasta (Tribunalul Lyon, 7 august 1924, în „Gaz. jud. Lyon" mai 1925, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 36).
3. Dacă asiguratul asupra vieţei face declaraţiuni neadevărate, declaraţiuni de natură a micşora opinia riscului şi a induce în eroare pe societate care, dacă ar fi ştiut adevărul n-ar fi contractat sau ar fi contractat asigurarea în alte condiţiuni, asigurarea e nulă (I.C.C.J., 20 septembrie 1923, în „Revista Societăţilor şi Dreptului Comercial" Bucureşti, citată în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 53).
4. Reticenţele în declaraţiile unui asigurat nu au ca urmare o decădere din ajutorul său, decât dacă ele au putut modifica opinia asigurătorului asupra naturii riscului. în consecinţă, asiguratul care s-a calificat de restaurator, atunci când el fusese un simplu navigator, n-a înşelat pe asigurător, riscurile şi prima trebuind să fie aceleaşi în ambele cazuri. Când poliţa de asigurare exclude accidentele provocate de asigurat sau de beneficiarul asigurării, această clauză vizează cazurile când una din aceste două persoane este autorul de bună voie al faptului care îi procură beneficiul contractului. Dar dacă asiguratul a fost omorât într-un risc în care el provocase pe adversarul său, excluderea nu poate fi opusă beneficiarului asigurării, faptul voluntar neexistând în speţă (Trib. comm. Marseille, 17 iunie 1927, în Jurisprudenţă Generală, Bucureşti, nr. 32 din 18 octombrie 1928, după Journal de jurispr. de Marseille, 1927, în L. lancovici, op. cit., voi. II, p. 128).
5. Dacă asiguratul, în loc să răspundă la chestionarul prevăzut în ofertă, trage o linie drept răspuns la o întrebare şi totuşi societatea încheie contractul, nu mai e vorba de o reticenţă, ci de o renunţare tacită din partea asigurătorului la valorificarea dreptului la anularea poliţei, pe viciul de consimţământ derivând din lipsa de cunoaştere a circumstanţei neindicate (Curtea de casaţie, Roma, s. III, 6 august 1935, în „Pandectele Romăne", Bucureşti, 1938, partea a lll-a, p. 55, în L. lancovici, op. cit., voi. III, p. 51).
2. în cazul în care asiguratul sau contractantul asigurării a făcut o declaraţie inexactă sau de reticenţă cu rea-credinţă cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea
Citește mai mult
consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, sancţiunea care intervine este nulitatea contractului, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra riscului asigurat. Ca o consecinţă a nulităţii, primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.3. în cazul în care nu s-a putut stabili că declaraţia inexactă sau de reticenţă din partea asiguratului sau a contractantului asigurării s-a făcut cu rea-credinţă, sancţiunea care intervine nu este aceea de nulitate a contractului. în cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau de reticenţă a avut loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul, solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i asiguratului sau contractantului asigurării partea din primele plătite aferentă perioadei în care asigurarea nu mai funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.