Art. 2201 Noul cod civil Poliţa de asigurare Dispoziţii comune Contractul de asigurare

Art. 2201

Poliţa de asigurare

(1) Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin:

a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;

b) obiectul asigurării;

c) riscurile ce se asigură;

d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;

e) primele de asigurare;

f) sumele asigurate.

(2) Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.

Comentarii despre Art. 2201 Noul cod civil Poliţa de asigurare Dispoziţii comune Contractul de asigurare

Ionita Cristina 24.02.2014

1. în cauză, naşterea obligaţiei de plată a indemnizaţiei de către asigurător a fost condiţionată de îndeplinirea condiţiei suspensive de obţinere, de către asigurat, a avizului P.S.I. prevăzut de lege, eveniment viitor şi nesigur, dar a cărui eliberare depinde doar de capacitatea asiguratului de a lua toate măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor potrivit legislaţiei construcţiilor. întrucât părţile au prevăzut în contract că răspunderea asigurătorului intră în vigoare la 48 de ore de la obţinerea avizului P.S.I. şi cum acesta nu a fost obţinut, nu s-a născut nici obligaţia

Citește mai mult

asigurătorului de reparare a daunei (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1262/2007).

2. Poliţa de asigurare constituind dovada încheierii contractului de asigurare, asiguratul nu este obligat a achita prima de asigurare înaintea eliberării poliţei şi nici pretinde eliberarea acesteia decât în momentul în care a achitat prima (I.C.C.J., s. a lll-a, dec. nr. 848/1936, în L. loncovici, Dreptul asigurărilor comerciale. Practică Judiciară, Ed. Horion, Craiova, 1998, voi. I, p. 10).

Răspunde

Ionita Cristina 24.02.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 136/1995: „Art. 10. (2) în contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract. (3) Contractul de asigurare va cuprinde: a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări; c) riscurile ce se asigură; d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e) primele de

Citește mai mult

asigurare; f) sumele asigurate. (4) Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

1. Din modul de redactare al alin. (1) din acest articol, reiese că, în lipsa oricărui element, din cele enumerate limitativ, nu avem contract de asigurare sau nu-şi produce efectele.

2. Există tendinţa ca obiectul asigurării să fie confundat cu obiectul raportului de asigurare. O asemenea confuzie nu este permisă deoarece: obiectul asigurării îl constituie ceea ce părţile au hotărât să asigure: bunuri, despăgubirile stabilite de lege în materie de răspundere civilă ori un atribut al persoanei; obiectul contractului (obiectul raportului juridic de asigurare) nu poate fi viaţa sau sănătatea persoanei pentru simplul motiv că acestea sunt sustrase circuitului civil. Prin consecinţă, obiectul contractului (raportului) de asigurare se rezumă la obligaţiile asumate de părţi privind plata primei de asigurare, plata indemnizaţiei de asigurare. La rândul lor, prima şi indemnizaţia de asigurare sunt considerate a fi şi obiectul indirect al contractului de asigurare dar şi obiectul prestaţiilor la care părţile se obligă (I. Dogaru, Drept civil. Contracte speciale, Editura AII Beck, Bucureşti, 2004, p. 877).

3. Prin primă de asigurare se înţelege suma de bani plătită de asigurat asigurătorului pentru asumarea riscului. în cazul asigurărilor mutuale prima poartă denumirea de cotizaţie.

4. Prima brută (aşa se mai numeşte prima plătită de asigurat) sau prima tarifară are următoarele componente: a) prima netâ. Este prima pură, teoretică, prima destinată formării fondului din care se plătesc indemnizaţiile de asigurare; şi b) prima adaos sau cum i se mai spune, încărcătura primei. Este suma destinată acoperirii cheltuielilor, finanţării eventualelor măsuri de prevenire a daunelor, cum şi profitul asigurătorului (Idem, p. 879).

5. Două sunt criteriile potrivit cu care se stabileşte întinderea primei: a) categoriile de riscuri asumate; şi b) suma asigurată (Idem, p. 879).

6. Prin suma asigurată se înţelege suma maximă în limita căreia asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţie de asigurare în cazul în care se iveşte (se produce), cazul asigurat. A se determina suma asigurată prezintă importanţă pentru calculul primei, între aceste elemente existând o legătură organică, pentru că, în mod normal, cuantumul sumei asigurate are influenţă asupra cuantumului primei, prima nefiind altceva, în ultimă instanţă, decât un anume procent imputat asupra sumei asigurate (Idem, p. 878).

7. Părţile nu mai au posibilitatea să introducă în convenţie orice elemente care stabileşte drepturi şi obligaţii, ci vor fi nevoite să se limiteze numai la acele clauze care fac parte din cele adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Această soluţie, care subliniază şi mai mult caracterul de contract de adeziune al asigurării, se înscrie pe linia respectării principiului egalităţii părţilor în raporturile de drept privat, deoarece asigurătorul nu va mai putea impune asiguratului orice obligaţii care i-ar putea prejudicia interesele patrimoniale, ci se va mărgini să adauge exclusiv clauze care au fost analizate şi adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (I. Sferdian, op. cit., p. 93).

Răspunde