Art. 2208 Noul cod civil Plata indemnizaţiei de asigurare Dispoziţii comune Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2208
Plata indemnizaţiei de asigurare
(1) În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească.
(2) În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
(3) În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2) se aplică şi atunci când riscul asigurat a fost produs de către:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării;
b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.
| ← Art. 2207 Noul cod civil Comunicarea producerii riscului... | Art. 2209 Noul cod civil Denunţarea unilaterală a contractului... → |
|---|
Clauza stipulată în contract, potrivit căreia asigurătorul nu răspunde dacă asiguratul, prin prepusul său, nu a luat toate măsurile rezonabile pentru prevenirea producerii evenimentului asigurat, poate fi invocată de asigurător pentru neplata indemnizaţiei de asigurare, în condiţiile unei neglijenţe grave a prepusului asiguratului, care nu a luat toate măsurile pentru prevenirea producerii evenimentului asigurat. Clauza de exonerare totală a asigurătorului de la plata indemnizaţiei ar putea fi considerată abuzivă, în condiţiile în care legiuitorul, prin art. 20 alin. (2) din
Citește mai mult
Legea nr. 136/1995, a înlăturat de la beneficiul asigurării numai pe cei care au produs cu intenţie cazul asigurat (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 535/2007).Citește mai mult
gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul; b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului. (3) în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. în situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător".1. Potrivit alin. (1), în urma instrumentării dosarului de daună deschis ca urmare a producerii riscului asigurat, asigurătorul va trage concluziile necesare privind acordarea indemnizaţiei de asigurare. Pot exista mai multe situaţii rezultate în urma instrumentării dosarului:
a) cea ideală, în care concluziile asigurătorului în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor coincid cu cele solicitate de asigurat -în această situaţie se achită despăgubirea către asigurat, obligaţia asigurătorului fiind îndeplinită; b) situaţia în care între solicitarea asiguratului şi cele stabilite de asigurător există diferenţe în sensul că acesta din urmă consideră cuantumul despăgubirilor ca fiind mai mic decât cel solicitat. Asigurătorul are dreptul să tragă propriile concluzii vis a vis de întinderea pagubei, iar în cazul în care există neconcordanţe privitoare la cuantumul despăgubirilor, să le justifice şi să le comunice asiguratului. Normele legale obligă însa asigurătorul să achite către asigurat suma necontestată, urmând ca diferenţa rămasă neachitată să facă obiectul fie al concilierii amiabile între părţi fie, în situaţia eşecului negocierilor, apelării de către asigurat la instanţele de judecată, care vor aprecia asupra plăţii sau nu de către asigurător a diferenţei supuse litigiului.
2. Potrivit alin. (2), în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. Această interdicţie este absolută, în sensul că părţile nu pot deroga prin convenţia lor de la această limitare a garanţiei de asigurare. Prin urmare, asigurătorul şi asiguratul nu pot modifica limitele garanţiei de asigurare şi conveni ca asiguratul să aibă dreptul la încasarea indemnizaţiei în cazul în care bunul asigurat a fost distrus cu intenţie de către asigurat, întrucât ar fi afectat caracterul aleatoriu al contractului de asigurare, producerea riscului nu ar mai depinde de hazard, ci de voinţa uneia dintre părţi.
3. Interdicţia de încasare a indemnizaţiei este valabilă şi în cazul în care riscul asigurat s-a produs cu intenţie prin fapta beneficiarului asigurării, întrucât beneficiarul asigurării este persoana interesată şi nu este posibil să se lase la latitudinea acesteia producerea riscului asigurat.
4. în ceea ce priveşte a treia categorie, instituită de alin. (2) - membru din conducerea persoanei juridice asigurare-textul de lege condiţionează neplata indemnizaţiei de asigurare de situaţia în care faptele membrilor din conducerea persoanei juridice sunt săvârşite în această calitate, întrucât doar în această situaţie faptele acestora sunt fapte proprii ale persoanei juridice şi doar astfel distrugerea cu intenţie a bunului asigurat de către aceştia reprezintă distrugerea bunului de către persoana juridică însăşi. Raţiunea acestei prevederi legale îşi are sorgintea în textele de lege ce reglementează actele juridice şi faptele licite şi ilicite ale organelor persoanei juridice. Astfel, art. 218 NCC statorniceşte că - „actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi" iar, potrivit art. 219 NCC, „faptele licite şi ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate". Dacă însă, atunci când a distrus cu intenţie bunul asigurat, membrul din conducerea persoanei juridice asigurate nu a lucrat în calitate de organ de conducere al acesteia, asigurătorul va fi obligat să plătească indemnizaţia cuvenită asiguratului, urmând ca după plata indemnizaţiei să se întoarcă cu acţiune în răspundere împotriva persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, pe calea subrogaţiei, pentru recuperarea creanţei, însă temeiul de drept este cel al răspunderii delictuale.
5. Alin. (3) statorniceşte că dispoziţiile alin. (2) se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării sau de către prepuşii asiguratului sau beneficiarului asigurării. Pentru ca asigurătorul să nu plătească indemnizaţia de asigurare pentru fapta persoanelor juridice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau cu beneficiarul, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) să fie vorba de o persoană fizică majoră, legea excluzând persoanele aflate în perioada minorităţii; b) acea persoană să locuiască în mod statornic cu asiguratul sau cu beneficiarul. în consecinţă, nu sunt incluse persoanele care întâmplător sau nestatornic locuiesc cu asiguratul sau beneficiarul asigurării (vecini, prieteni, rude pasagere). Se cere o habitaţie permanentă, iar nu accidentală; c) este necesar ca aceste persoane să se gospodărească împreună, respectiv să împartă sarcinile locaţiunii. Cele două condiţii: de a locui şi gospodări împreună cu asiguratul trebuie să fie întrunite cumulativ pentru a da dreptul asigurătorului de a refuza plata despăgubirii. Situaţia în care riscul asigurat a fost săvârşit cu intenţie de o persoană majoră care locuieşte cu asiguratul sau beneficiarul asigurării, fără însă a gospodări cu aceştia, nu dă dreptul asigurătorului de a refuza plata despăgubirilor. Raţiunea instituirii acestor condiţii cumulative rezidă din faptul că doar în situaţia îndeplinirii celor trei condiţii în sarcina persoanei care locuieşte efectiv cu asiguratul sau beneficiarul aceasta manifestă grijă pentru conservarea bunurilor pe care le folosesc împreună, pentru prevenirea daunelor şi micşorarea efectelor lor.
6. Forma de vinovăţie cerută de textul legal mai sus invocat pentru ca asigurătorul să refuze plata indemnizaţiei este cea a intenţiei, iar nu a culpei.
7. în ceea ce priveşte fapta prepusului, este necesar ca prepusul să fi săvârşit fapta cu intenţie în timpul când a avut paza materială a bunului asigurat sau funcţia încredinţată i-a oferit prilejul de a produce riscul asigurat. Dacă fapta prin care s-a produs riscul asigurat nu are legătură cu funcţia încredinţată sau cu paza bunului, atunci asigurătorul nu se poate exonera de plata indemnizaţiei