Art. 2206 Noul cod civil Plata primelor de asigurare Dispoziţii comune Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 2206
Plata primelor de asigurare
(1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.
(2) Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia.
(3) Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului.
(4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă.
(5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.
(6) Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
| ← Art. 2205 Noul cod civil Lipsa riscului asigurat Dispoziţii... | Art. 2207 Noul cod civil Comunicarea producerii riscului... → |
|---|
1. Clauza din poliţa de asigurare că asiguratul e obligat să plătească primele la asigurător nu poate să fie distrusă printr-o consuetudine generală a asigurătorului de a trimite la asiguraţi agenţi care să încaseze primele, cu toată clauza din poliţe, ci numai printr-o practică specifică între asigurător şi asiguratul de care e vorba (C.A. Brescia, 1 mai 1906, în „Rivista del Diritto Commerciale" Milano, 330, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 91).
2. La data de 14.06.2002 s-a încheiat între pârâtă (asigurator - n.n.) şi SC „E". SRL contractul de mandat, conform căruia SC „A"
Citește mai mult
SA, în calitate de mandant (asiguratul - n.n.), acordă brokerului mandatul de a promova şi încheia pe numele şi pe contul „A" poliţele de asigurare şi de a efectua operaţiunile aferente prevăzute în anexă. Potrivit art. 3 din contractul mai sus menţionat, brokerul are dreptul să încaseze comisioane lunare care se aplică asupra primelor încasate din activitatea proprie, iar conform art.4, în cazul în care asiguratul efectuează plata primei în numerar la casieria brokerului, acesta are dreptul să încaseze suma respectivă, urmând ca în termen de 7 zile lucrătoare să vireze prima netă în contul curent al „A". La data de 20.09.2002 reclamanta achită contravaloarea ratei a doua lunare prin brokerul S.C. „E"S.R.L. care virează această sumă societăţii pârâte la data de 23.09.2002. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că obligaţia reclamantei de a plăti suma reprezentând prima de asigurare a fost îndeplinită, plata fiind făcută valabil prin mandatarul beneficiarului plăţii. Astfel, încasarea de la mandatarul S.C. „E" S.R.L. a plăţii efectuate de S.C. „F.M.G" S.R.L. constituie o ratificare a actelor făcute de mandatar cu depăşirea limitelor puterilor cu care a fost investit. Or, ratificarea valorează mandat şi face ca actele încheiate iniţial cu depăşirea limitelor puterilor încredinţate să se înscrie în aceste limite, cu efect retroactiv (C.A. Braşov, s. com., dec. nr. 5/2006).
3. Din examinarea contractului de asigurare facultativă rezultă că asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi eliberarea contractului. De asemenea, printre motivele care înlătură obligaţia de plată a despăgubirii pentru daunele produse nu se regăseşte şi întârzierea în plata primei de asigurare, astfel încât asigurătorul nu va putea fi exonerat de obligaţia de plată a sumei asigurate (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2119/2001, în P.R. nr. 4/2002 p. 68).
4. Faptul că asigurătorul a primit mandatul poştal prin care i s-a trimis cu întârziere prima de asigurare, fără să facă vreo rezervă la primire şi fără să înştiinţeze ulterior pe asigurat că nu acceptă plata, atunci când nu există posibilitatea vreunei confuzii cu privire la scopul în care a fost expediată suma respectivă, permite interpretarea în sensul manifestării de voinţă a asigurătorului de a primi plata primei de asigurare, achitată cu întârziere, şi de a menţine în vigoare asigurarea (I.C.C.J., s. a lll-a, dec. nr. 1167/1942 PJMC/1, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 9).
5. Asigurătorul nu poate invoca, în caz de ivire a riscului asigurat, suspendarea efectelor contractului de asigurare pentru neplata la scadenţă a celei dintâi rate din prima de asigurare, ca motiv de exonerare de la plata despăgubirii, în situaţia în care a încasat rata respectivă şi, mai mult, a încasat şi ratele următoare, fără a înştiinţa pe asigurat că a operat suspendarea efectelor contractului. Plata făcută cu întârziere, având ca obiect o sumă mai mare decât valoarea primei rate, se impută asupra ratei celei mai vechi, ajunsă la termen, conform principiului imputaţiei plăţii, statornicit de art. 1113 C. civ. 1864 (C.S.J., s. com., dec. nr. 371/2003).
► „Art. 15. (1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare. (2) Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părţi";
► „Art. 16. Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt document probator al
Citește mai mult
plăţii, prevăzut de legislaţia în vigoare;► „Art. 17. (1) Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare. (2) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (1) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare";
► Art. 18. Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului".
1. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare încasate, asigurătorul îşi constituie, pe lângă rezervele necesare achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, şi alte rezerve prevăzute prin dispoziţiile legale, îşi acoperă cheltuielile privind constituirea şi administrarea rezervelor de asigurare.
2. Plata primelor este portabilă, se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract.
3. Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind contractul sau poliţa de asigurare, chitanţa, dispoziţia de plată sau alt document probator al plăţii. Proba cu martori sau prezumţii nu este admisibilă.
4. Prima de asigurare, ca element esenţial al contractului de asigurare, prezintă aceleaşi caracteristici generale indiferent de obiectul asigurării (asigurare de bunuri, de persoane sau răspundere civilă delictuală).
5. în contractele de asigurare plata primei de asigurare se efectuează anticipat, fie la data stabilită de părţi fie la data impusă de asigurător în condiţiile generale de asigurare. Acest caracter are o deosebită importanţă întrucât contractul de asigurare, deşi s-a încheiat prin manifestarea de voinţă a părţilor, el nu-şi produce efecte de la manifestarea acestei voinţe, ci de la îndeplinirea obligaţiei de plată a primei. Lipseşte, aşadar, caracterul de simultaneitate a obligaţiilor celor două părţi (I. Sferdian, Obligaţia de plată a primei de asigurare, în Dreptul nr. 2/2003, p. 70), asigurătorul putând invoca excepţia de neexecutare a obligaţiei de plată a primei prin refuzul îndeplinirii obligaţiei de plată a indemnizaţiei în cazul în care riscul asigurat s-a produs anterior plăţii primei de asigurare.
6. Prima de asigurare are caracter indivizibil. Acest caracter se exprimă prin faptul că prima de asigurare se raportează la întreaga perioadă asigurată, indiferent că plata ei se poate realiza în tranşe, totuşi cuantumul primei nu se recalculează în situaţia în care riscul asigurat s-a produs. Astfel, asiguratul nu poate pretinde aplicarea unei prime proporţionale, aferente timpului ce a mai rămas, întrucât cuantumul primei a avut în vedere întreaga perioadă de asigurare. Prima reprezintă preţul protecţiei pentru paguba suferită care ar interveni înăuntrul perioadei de asigurare. în consecinţă, acest caracter se exprimă prin faptul că dacă riscul se produce, asigurătorul nu are obligaţia restituirii părţii din prime proporţionale cu perioada ce a mai rămas din asigurare ci, dimpotrivă, asigurătorul este îndreptăţit să solicite asiguratului plata diferenţei până la cuantumul total al primei stabilite la încheierea contractului, aferente întregii perioade de timp asigurate. Această măsură vine
în sprijinul fondului de asigurare, care este compus din totalitatea contribuţiilor asiguraţilor şi din care se suportă riscurile de acelaşi gen. Asigurătorul apare astfel ca un custode al fondului de asigurare, putându-se bucura de sumele încasate din primele de asigurare după expirarea termenului contractual (V. Ciurel, Asigurări şi reasigurări, Abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. AII, Bucureşti, 2000, p. 19).
7. Caracterul portabil al plăţii primelor este statornicit de dispoziţiile art. 2206 NCC, în sensul că plata primelor de asigurare se face integral sau în rate la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părţi.
8. Spre deosebire de vechea reglementare (Legea nr. 136/1995, art. 17) în care se prevedea rezilierea de drept a contractului pentru neplata primelor, actuala reglementare stabileşte doar o facultate a asigurătorului în ceea ce priveşte rezilierea. Astfel, asigurătorul, în loc să uzeze de această sancţiune specială, poate să introducă, potrivit dreptului comun, o acţiune având ca obiect plata primei.
9. Importanţa plăţii primei de asigurare reiese şi din obligaţia corelativă pe care o are asigurătorul în sensul de a-i aduce la cunoştinţă asiguratului sau contractantului asigurării sancţiunea care intervine în caz de neplată precum şi de a o insera în conţinutul contractului de asigurare. Din punct de vedere practic însă, neîndeplinirea de către asigurător a acestei obligaţii de informare şi de inserare a sancţiunii ce urmează a se aplica, în caz de neplată, nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar mai aplica rezilierea. Astfel, plata primei de asigurare este una dintre obligaţiile ce revin asiguratului sau contractantului asigurării, ca parte a contractului de asigurare. Or, prevederile legale ce reglementează contractele speciale se completează cu dispoziţiile generale din materia obligaţiilor, care statornicesc că neîndeplinirea obligaţiilor de către una dintre părţile unui contract cu executare succesivă atrage rezilierea contractului (art. 1549 NCC).
10. Neîndeplinirea obligaţiei de informare şi de inserare în conţinutul contractului a sancţiunii care intervine în caz de neplată poate atrage doar plata unor daune interese din partea asigurătorului, întrucât prin neîndeplinirea acestei obligaţii, asiguratul sau contractantul asigurării nu a cunoscut importanţa obligaţiei de plată a primelor şi, prin urmare, consecinţele pe care le atrage neîndeplinirea ei.
11. Compensarea la care face trimitere textul de lege pleacă de la caracterul indivizibilităţii primei, aceasta fiind calculată pentru întreaga perioadă de valabilitate a contractului. Astfel, dacă evenimentul asigurat s-a produs, asiguratul nu se poate exonera de plata primelor ce sunt scadente după această dată, asigurătorul fiind îndreptăţit să reţină valoarea acestor prime datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare, din valoarea indemnizaţiei de asigurare.