Art. 2223 Noul cod civil Noţiune Asigurarea de răspundere civilă Contractul de asigurare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XVI
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA a 4-a
Asigurarea de răspundere civilă
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA a 4-a
Asigurarea de răspundere civilă
Art. 2223
Noţiune
(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare părţile pot conveni să cuprindă în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării.
| ← Art. 2222 Noul cod civil Asigurările de pierderi financiare... | Art. 2224 Noul cod civil Drepturile terţelor persoane păgubite... → |
|---|
în asigurările de
Citește mai mult
malpraxis, asiguratul va trebui să aibă profesia cerută de lege pentru perfectarea contractului de răspundere civilă. Astfel de asigurări sunt obligatorii pentru persoanele care exercită profesiile la care acestea se referă. Există şi anumite bunuri a căror utilizare obligă deţinătorii să încheie asigurarea de răspundere civilă. Bunăoară este cazul deţinătorilor de vehicule, pentru care legea reglementează asigurarea obligatorie pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule (R.C.A.), sau a bunurilor exploatate în regim de leasing, pentru care O.G. nr. 51/1997 prevede obligaţia încheierii unei poliţe de asigurare.Contractul de asigurare poate fi încheiat şi de altă persoană decât asiguratul. Spre exemplu, persoana care încheie contractul de asigurare de răspundere civilă poartă denumirea de contractant al asigurării iar persoana a cărei răspundere s-a asigurat se numeşte persoană cuprinsă în asigurare. în acest sens, art. 2199 alin. 2 Noul Cod Civil dispune: „Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurat să plătească prima de asigurare”.
Tot astfel, art. 2223 alin. 1 Noul Cod Civil prevede: „Prin contractul de asigurare părţile pot conveni să cuprindă în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării”. în consecinţă, persoana care încheie contractul de asigurare de răspundere civilă poartă denumirea de contractant al asigurării iar persoana a cărei răspundere s-a asigurat se numeşte persoană cuprinsă în asigurare.
Poate fi asigurată doar persoana cuprinsă în asigurare sau ambele persoane, contractantul şi persoana cuprinsă în asigurare. De pildă, proprietarul vehiculului indică în calitate de persoană cuprinsă în asigurare şi un membru al familiei.
în poliţa de asigurare de persoane poate fi indicat un beneficiar al asigurării. Beneficiarul poate fi determinat şi ulterior încheierii contractului de asigurare printr-o declaraţie scrisă şi comunicată societăţii de asigurare. Ca efect a stipulaţiei
pentru altul, beneficiarul dobândeşte un drept direct, care trece în patrimoniul său în virtutea stipulaţiei ratificate, însă nu poate fi ţinut de obligaţiile contractuale periodice sau continue, acestea rămân în continuare în sarcina asiguratului.
în practica judiciară s-a statuat că, dacă în contractul de asigurare nu este prevăzută niciun fel de obligaţie în sarcina beneficiarului asigurării, asigurătorul nu poate invoca necesitatea executării vreunei obligaţii de către beneficiar, care nu s-a obligat contractual la nimic.
în concluzie, parte în contractul de asigurare este doar contractantul, iar nu beneficiarul asigurării şi nici persoana cuprinsă în asigurare. Aceasta înseamnă că doar contractantului îi revin obligaţiile specifice contractului de asigurare, nu şi celorlalte persoane menţionate sau implicate în raporturile de asigurare.
1. în această materie legea nu menţionează anume necesitatea interesului asigurat. Acest interes însă, este subînţeles, pentru că altfel asigurarea
Citește mai mult
însăşi ar fi pusă sub semnul întrebării. Interesul asigurat în acest caz constă în a se evita micşorarea patrimoniului asiguratului ori al altei persoane prevăzute în asigurare, ca o consecinţă chiar a angajării răspunderii civile faţă de terţii păgubiţi prin fapte potrivnice legii şi bunelor moravuri (I. Dogaru, op. cit., p. 878).2. Prezentele prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 1349,1357-1395 NCC ce reglementează răspunderea delictuală.
3. Astfel, asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire dacă sunt întrunite cumulativ următoarele elemente: săvârşirea unei fapte ilicite de către asigurat, existenţa unui prejudiciu, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului şi vinovăţia asiguratului. Acesta din urmă răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă.
4. Potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează răspunderea delictuală, o persoană poate răspunde potrivit legii atât pentru fapta proprie, fapta altuia pentru care este ţinut a răspunde (fapta minorului, a celui pus sub interdicţie, a prepusului), pentru prejudiciul cauzat de lucrurile sau animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. în toate aceste situaţii, în condiţiile în care s-a încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă, asigurătorul este obligat a face plata despăgubirii în condiţiile în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.
5. Cu titlu de concluzie, se poate afirma că se au în vedere doar cazurile de răspundere civilă delictuală a asiguratului, nu şi răspunderea civilă contractuală, în acest din urmă caz impunându-se a se încheia un contract separat (I. Dogaru, op. cit., p. 909).
6. în afară de cazurile în care asiguratul răspunde potrivit legii pentru prejudiciile cauzate unei terţe persoane, părţile contractului de asigurare pot conveni extinderea acoperirii prejudiciilor şi pentru faptele altor persoane decât contractantul asigurării. Aceste alte persoane ce pot fi cuprinse în asigurare trebuie să fie menţionate în mod expres, iar nu generic, la momentul încheierii contractului de asigurare, întrucât în acest moment se analizează riscul asigurat şi, prin urmare, valoarea sumei asigurate şi corelativ cuantumul primei ce urmează a fi achitată de asigurat.