Art. 2272 Noul cod civil Condiţiile de formă Tranzacţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XX
Tranzacţia
Tranzacţia
Art. 2272
Condiţiile de formă
Pentru a putea fi dovedită, tranzacţia trebuie să fie încheiată în scris.
| ← Art. 2271 Noul cod civil Capacitatea de exerciţiu Tranzacţia | Art. 2273 Noul cod civil Cauzele de nulitate Tranzacţia → |
|---|
1. Existenţa unui înscris de împăcare nu este de esenţa hotărârii de expedient şi el poate fi înlocuit printr-o declaraţie verbală a părţilor, atestată de judecător. Dacă partea, prezentă în instanţă, nu ridică nicio obiecţie la declaraţia de împăcare făcută de avocat, chiar fără procură specială, împăcarea este valabilă (C.S.J., col. civ., dec. nr. 1499/1950, înJ.N. nr. 1/1951, p. 78, în 6. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. 3, p. 452).
2. Tranzacţia neconsemnată într-o hotărâre judecătorească de expedient sau într-un act autentic susceptibil de
Citește mai mult
executare silită nu constituie titlu executoriu şi nu poate fi învestită cu formulă executorie (C.S.J., s. com., dec. nr. 662/1999, în B.J. - Bază de dote, Idem).3. Instanţa nu va putea primi o tranzacţie în forma unui înscris sub semnătură privată, în cazul în care tranzacţia cuprinde o donaţie, deci un contract pentru care legea cere încheierea unui act autentic ad validitotem, pentru a nu se eluda dispoziţiile legale referitoare la donaţii (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 334/1973, în R.R.D. nr. 9/1973, p. 156). „Tranzacţia presupune, prin definiţie, renunţări la drepturi şi concesii reciproce, astfel încât este greşit să se vorbească de o eventuală donaţie. Actul juridic nu îşi schimbă natura juridică, rămânând tot o tranzacţie, chiar şi atunci când, în schimbul bunului asupra căruia poartă litigiul, una dintre părţi oferă celeilalte părţi un alt bun, care nu formează obiectul judecăţii. Soluţia instanţei este greşită şi datorită faptului că nu ţine cont de unul din efectele oricărei hotărâri judecătoreşti, deci şi al hotărârii de expedient, anume acela de a avea natura juridică a unui înscris autentic. Aşadar, eventuala formă solemnă ad validitotem, cerută de lege, este respectată prin chiar consemnarea învoielii părţilor în dispozitivul hotărârii" (6. Boroi, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 453).
1. Tranzacţia este un contract consensual, deoarece pentru încheierea sa valabilă este necesar şi suficient simplul acord de voinţă al părţilor. Cerinţa art. 2272 NCC, potrivit căreia tranzacţia trebuie să fie constatată în scris, are numai semnificaţie ad probationem. Aşadar, sunt aplicabile regulile generale privitoare la proba prin depoziţiile martorilor; prin urmare, tranzacţia va putea fi dovedită şi cu martori în cazul în care există un început de dovadă scrisă
Citește mai mult
sau dacă a existat o imposibilitate de preconstituire sau de conservare a unei dovezi scrise (a se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, laşi, 2004, p. 257).2. Chiar şi atunci când tranzacţia produce efecte pur declarative, forma autentică nu este necesară, recunoaşterea unui drept preexistent neavând semnificaţia unei înstrăinări (a se vedea V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. II, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, p. 244).
3. Renunţarea la un drept nu se prezumă (art. 13 NCC).
Exceptând cazurile când legea prevede expres acest lucru, nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil.
Alte exemple de acte juridice civile pentru care Codul Civil sau alte legi speciale impun respectarea formei scrise - ad probationem:
- contractul de societate
Citește mai mult
[art. 1884 alin. (1) C. Civ.];- contractul de comision [art. 2044 C. Civ.);
- contractul de consignaţie (art. 2055 C. Civ.);
- contractul de depozit [art. 2104 C. Civ.; însă, potrivit art. 2124 alin. (2) C. Civ., depozitul necesar poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, indiferent de valoarea lui, iar, în cazul depozitului hotelier, conform art. 2133 C. Civ., dovada introducerii bunurilor în hotel, indiferent de valoarea lor, poate fi făcută prin declaraţii de martori];
- contractul de asigurare [art. 2200 alin. (1) teza I C. Civ.];
- contractul de agenţie, care trebuie încheiat în forma scrisă, autentică sau sub semnătură privată [art. 2078 alin. (1) C. Civ.];
- contractul de sponsorizare [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare];
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor şi contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală [art. 42, art. 59 alin. (1) şi art. 68 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare] etc.