Art. 2268 Noul cod civil Domeniul de aplicare Tranzacţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XX
Tranzacţia
Tranzacţia
Art. 2268
Domeniul de aplicare
(1) Nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii.
(2) Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni.
| ← Art. 2267 Noul cod civil Noţiune Tranzacţia | Art. 2269 Noul cod civil Indivizibilitatea tranzacţiei... → |
|---|
1. Astfel cum se stabileşte prin dispoziţiile art. 340 C. proc. civ., persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu a drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie. Nu pot face obiectul arbitrajului cauzele patrimoniale privind bunuri ce nu se află în comerţ, litigiile privind statutul persoanelor, conflictele colective de muncă sau litigiile de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, de exemplu, lichidarea judiciară.
Citește mai mult
Cererea de chemare în judecată de natură nepatrimonială, prin care s-a invocat nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, pentru motivul că terenul ce face obiectul acestuia nu se află în circuitul civil, ca urmare a unei interdicţii temporare prescrise de lege, nu poate fi supusă arbitrajului (C.A. Bucureşti, s. a IV-o civ., dec. nr. 2154/2006, în P.R. nr. 5/2007, p. 179).2. Prezumţia legală de paternitate prevăzută în art. 53 C. fam., potrivit căreia copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei, întemeindu-se pe un interes general - apărarea intereselor copiilor şi familiei - nu poate fi răsturnată decât pe calea unei acţiuni în justiţie şi numai pe baza probelor administrate, statutul civil al persoanei neputând forma obiectul tranzacţiei între părţile în proces. Astfel fiind, tribunalul numai cu nesocotirea prevederilor legale mai sus arătate a luat act de înţelegerea intervenită între soţi, prin care se infirma prezumţia de paternitate prevăzută în art. 53 C. fam. şi a pronunţat o hotărâre de expedient ce a modificat statutul civil al minorei, aducându-se astfel o atingere intereselor legitime ale acesteia (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1501/1968, în CD. 1968, p. 62). Notă. Soluţia râmâne de actualitate şi în lumina noului Cod civil, care a preluat dispoziţiile art. 53 C. fam. la art. 414. intitulat „Prezumţia de paternitate", potrivit căruia „(1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei".
3. Inexistenţa unui act juridic care să ateste dreptul de proprietate al părţilor cu privire la toate cele cinci camere din imobil asupra cărora au tranzacţionat (în contractul de vânzare-cumpărare fiind cuprinse doar două camere) are semnificaţia inexistenţei, din punct de vedere juridic, a obiectului contractului judiciar (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 7411/2007, irevocabilă prin neapelare, în L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil, I, p. 228).
4. Atât timp cât alocaţia îşi are izvorul în lege, iar scopul ei este de a-l ocroti pe copil, motiv pentru care are şi un caracter strict personal, dreptul la alocaţie nu poate forma obiectul unei tranzacţii sau renunţări (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 414/1972, apud I.G. Mihuţă, A. Lesviodox, Repertoriu 1969-1975, p. 63).
5. Partea vătămată printr-o infracţiune poate tranzacţiona cu autorul infracţiunii asupra intereselor sale civile, pentru a i se acoperi paguba suferită, dar nu pentru a realiza un profit ilicit, condiţionând retragerea plângerii sale prealabile de plata unor despăgubiri disproporţionate. De aceea, împăcarea părţilor în asemenea infracţiuni trebuie să fie necondiţionată (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 107/1960, în C.D. 1960, p. 231, apud I.G. Mihuţă, A. Lesviodax, Repertoriu 1952-1969, p. 190).
1. Prima teză a alin. (1) al acestui articol reia ideea enunţată la art. 29 alin. (2) NCC, potrivit căruia: „nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu".
2. Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă (art. 98 NCCJ.
3. „Nu pot forma obiectul tranzacţiei capacitatea persoanelor, puterea
Citește mai mult
părintească, drepturile nepatrimoniale, drepturile de autor, pensia de întreţinere, dreptul la viaţă, la sănătate etc." (E. Safta-Romano, op. cit., p. 310).4. Obiectul tranzacţiei trebuie să se afle în circuitul civil. Per o contrario, bunurile scoase din circuitul civil (inalienabile) nu pot face obiectul unei tranzacţii (de exemplu, pensia alimentară a unei persoane, dreptul la viaţă etc.). Oat fiind caracterul inalienabil al bunurilor care fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, rezultă că acestea nu pot fi înstrăinate prin tranzacţie. Există şi cazuri de inalienabilitate legală temporară şi sunt prevăzute de lege.
5. Se poate tranzacţiona asupra oricărui drept patrimonial pur şi simplu, sub condiţie, cu termen, eventual. Inclusiv bunurile viitoare pot forma obiectul tranzacţie (C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p. 304).
6. Tranzacţia nu poate avea un obiect ilicit. Atunci când părţile, prin încheierea contractului, urmăresc un scop ilicit - de exemplu, obţinerea unei despăgubiri de la asigurarea peste valoare a bunului asigurat, realizând astfel o supraasigurare - tranzacţia este nula absolut (a se vedea FI.A. Baias, Unele consideraţii referitoare la tranzacţie, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 22).
7. Se poate tranzacţiona asupra despăgubirilor civile rezultate din vătămarea sănătăţii, „căci prin această înţelegere nu este afectată acţiunea penală, care îşi urmează cursul, respectiv încetează prin împăcarea părţilor, potrivit regulilor procedurii penale, iar nu ca efect al tranzacţiei care se referă exclusiv la pretenţiile civile. Dacă împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege nu este însoţită de o tranzacţie, partea vătămată poate pretinde despăgubiri în faţa instanţei civile. Art. 132 C. pen., potrivit căruia „împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă", se referă, după părerea noastră, la acţiunea civilă valorificată în procesul penal, iar nu la valorificarea pretenţiilor în faţa instanţei civile, mai ales dacă, la data împăcării, partea vătămată nu putea cunoaşte urmările păgubitoare ale infracţiunii. Pentru discuţii, a se vedea, TMB, dec. pen. nr. 2654/1978, în R.R.D. nr. 4, 1979, p. 62; T.J. Sibiu, dec. civ. nr. 748/1979, cu Note de
B. Diamant şi Gh. Părăuşanu, în R.R.D. nr. 5, 1981, p. 45 şi urm. (Fr. Deak, op. cit., p. 166).
8. Datoriile născute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie (art. 2264 alin. (3) NCC].
9. Nu se poate tranzacţiona cu privire la drepturile recunoscute de lege salariaţilor (art. 38 CM).
10. în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept. De asemenea, cel care introduce o acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune nu pot renunţa la judecarea ei (art. 437 NCC).
11. Nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere (art. 515 NCC).