Art. 2270 Noul cod civil Întinderea tranzacţiei Tranzacţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XX
Tranzacţia
Tranzacţia
Art. 2270
Întinderea tranzacţiei
(1) Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia.
(2) Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.
| ← Art. 2269 Noul cod civil Indivizibilitatea tranzacţiei... | Art. 2271 Noul cod civil Capacitatea de exerciţiu Tranzacţia → |
|---|
► „Art. 1709. Tranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor; renunţarea, făcută în toate pretenţiile şi acţiunile, cuprinde numai ceea ce se reportă la pricinile, asupra cărora a urmat tranzacţie (C. civ. 984, 1710, 1716)";
► „Art. 1710. Tranzacţia nu se întinde decât asupra pricinilor de care tratează, fie intenţia părţilor manifestată prin expresii speciale sau generale, ori rezulte ea ca o consecinţă necesară din ceea ce s-a expres".
1. Contractul de tranzacţie se va limita numai la obiectul avut în vedere de părţi. Aceasta înseamnă că tranzacţia,
Citește mai mult
în ceea ce priveşte interpretarea ei, este de strictă interpretare (strictissimi juris). De exemplu, dacă tranzacţia se referă la anumite bunuri determinate, ea nu poate fi extinsă şi la alte bunuri; când un moştenitor confirmă un testament lovit de nulitate relativă, aceasta nu înseamnă că a renunţat de a cere ulterior reducerea legatului care îi lezează rezerva etc.în caz de conflict între părţi, rămâne obligaţia instanţei judecătoreşti să interpreteze clauzele obscure, îndoielnice ale tranzacţiei (E. Softa-Romano, op. cit., p. 312).
2. Este de principiu că renunţările la drepturi sunt de strictă interpretare. în acest sens, Codul civil precizează că tranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor şi numai la pricinile de care tratează. Cu toate acestea, ea nu se mărgineşte la ceea ce s-a prevăzut expres în contract; însă ceea ce nu este prevăzut expres poate fi luat în consideraţie numai dacă este o „consecinţă necesară" a prevederilor contractuale (Fr. Deak, op. cit., voi. III, p. 170).
3. în cazul în care tranzacţia a avut ca obiect stingerea tuturor drepturilor litigioase dintre părţi, ea produce efecte depline, deci şi cu privire la drepturile (de exemplu, creanţe) ignorate de părţi (Fr. Deak, op. cit., p. 168).
4. JURISPRUDENŢĂ. Efectele tranzacţiei încheiate între soţi, în timpul procesului de divorţ, cu privire la anumite bunuri comune nu se pot extinde şi asupra celorlalte bunuri comune, astfel încât este admisibilă acţiunea unuia dintre foştii soţi având ca obiect împărţeala, pe cale judecătorească, a bunurilor comune la care nu se referă tranzacţia (C.S.J., S. civ., dec. nr. 5599/2001, în Dreptul nr. 6/2002, p. 210, citat după V. Terzeo, op. cit., p. 210).