Art. 2277 Noul cod civil Tranzacţia asupra unui proces terminat Tranzacţia

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1715. (1) E asemenea nulă tranzacţia asupra unui proces finit prin sentinţă neapelabilă, despre care părţile sau una din ele n-aveau cunoştinţă. (2) Când sentinţa necunoscută părţilor ar fi încă apelabilă, tranzacţia va fi validă (C. civ. 954, 966,1201,1712)".

1. Şi în acest caz, nulitatea se întemeiază pe eroare. Art. 1715 C. civ. va fi aplicabil chiar dacă hotărârea judecătorească ar urma să fie supusă căilor extraordinare de atac. Nimic nu împiedică părţile să încheie tranzacţia asupra unui proces în care s-a dat o hotărâre, dar aceasta nu este

Citește mai mult

definitivă (E. Safto-Romano, op. cit., p. 312).

2. O acţiune în justiţie, care ar apărea în urma tranzacţiei şi i s-ar opune excepţia privind existenţa tranzacţiei, pentru ca această excepţie să opereze, este necesar ca ea să întrunească elementele prevăzute de art. 1201 C. civ. (acţiunea să aibă obiect similar cu al tranzacţiei; acţiunea să aibă loc între aceleaşi persoane şi în aceeaşi calitate; noua acţiune să fie fundamentată pe aceeaşi cauză).

3. Există însă şi unele deosebiri între tranzacţie şi autoritatea lucrului judecat. Astfel, în timp ce o hotărâre judecătorească nu poate privi decât un litigiu existent pe rolul instanţei, tranzacţia poate avea loc şi în legătură cu un proces care se află pe punctul de a fi declanşat; spre deosebire de tranzacţie, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pentru vicii de consimţământ; în timp ce hotărârea judecătorească poate fi desfiinţată numai prin intermediul căilor legale ordinare şi extraordinare de atac, tranzacţia poate fi atacată numai pe calea acţiunii în anulare. Din acest punct de vedere, în timp ce o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată şi parţial, caracterul indivizibil al tranzacţiei face ca ea să nu poată fi anulată în întregime (E. Safta-Romano, op. cit., p. 312).