Art. 2278 Noul cod civil Tranzacţia constatată prin hotărâre judecătorească Tranzacţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XX
Tranzacţia
Tranzacţia
Art. 2278
Tranzacţia constatată prin hotărâre judecătorească
(1) Tranzacţia care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei.
(2) Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia în cazurile prevăzute la alin. (1) face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect.
| ← Art. 2277 Noul cod civil Tranzacţia asupra unui proces terminat... | Art. 2279 Noul cod civil Tipurile de garanţii personale... → |
|---|
1. Faptul că în dispozitiv s-a menţionat că, în ceea ce priveşte tranzacţia, hotărârea este definitivă şi irevocabilă nu produce niciun fel de consecinţe juridice, deoarece calea de atac este pusă la dispoziţia părţilor de lege, şi nu de judecător; astfel, hotărârea prin care se ia act de tranzacţie este supusă recursului (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 2825/2000). Notă. Hotărârea de expedient poate fi atacată cu recurs şi, în condiţiile legii şi cu contestaţie în anulare sau revizuire (a se vedea 6. Boroi, V. Ciobanu, T. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv,
Citește mai mult
ed. 5, p. 327).2. Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., privind lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor de expedient (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, dec. nr. 205/2005, în B.J. - Bazo de date).
3. în mod greşit prima instanţă a respins capătul din acţiunea principală privind constatarea nulităţii sentinţei civile prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor, ca inadmisibil, apreciind că o hotărâre judecătorească nu poate fi reformată decât într-o cale de atac, având în vedere că, odată ce înţelegerea dintre soţi a fost anulată, şi hotărârea de expedient, care consfinţeşte această învoială, urmează acelaşi regim juridic (Trib. Teleorman, s. civ., dec. civ. nr. 184/2007, irevocabilă prin dec. civ. nr. 768/2008 a C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ. min. şi fam., în M. Paraschiv, op. cit., p. 441).
4. [Acţiune în anulare] 1) Fiind vorba de un contract judiciar, hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor poate fi desfiinţată pe calea acţiunii în anulare, în condiţiile dreptului comun (Trib. Suprem, Plen, dec. de îndrum, nr. 12/1958, în C.D. 1952-1965, p. 317); 2) Tranzacţia constituie un contract judiciar, iar hotărârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi desfiinţată, la cererea părţilor, pe calea acţiunii în anulare, în condiţiile dreptului comun. Posibilitatea de a cere anularea unei hotărâri de expedient trebuie recunoscută şi terţilor, atunci când tranzacţia s-a încheiat în scopul vădit al fraudării legii sau intereselor legitime, conform art. 975 C. civ. (C.S.J., s. civ., dec. nr. 154/1992); 3) Din interpretarea art. 271 şi art. 272 C. proc. civ., rezultă că hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor, adică dispozitivul lor, reprezintă de fapt o transpunere a convenţiei părţilor, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe şi finalizată pe convingerile instanţei. Ca urmare, această convenţie a părţilor, chiar dacă este consacrată printr-o hotărâre judecătorească, este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată pe calea acţiunii în anulare pentru motivele de nulitate prevăzute de lege (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1031/1992, Probleme de drept 1990-1992, p. 262). în acelaşi sens: C.A. laşi, s. civ., dec. nr. 1098/1997, în C.P.J. 1997, p. 49; 4) Tranzacţia, ca act de dispoziţie al părţilor şi modalitate de stingere a procesului, reprezintă un contract judiciar, hotărârea de expedient constituind convenţia părţilor, care reprezintă, de altfel, şi dispozitivul hotărârii. întrucât instanţa nu procedează la judecată, ci doar consfinţeşte convenţia părţilor, dacă una din părţi susţine că tranzacţia nu reprezintă voinţa liberă şi neviciată sau că încalcă dispoziţiile legale imperative, privitoare la valabilitatea convenţiilor, atunci hotărârea de expedient poate forma obiectul unei acţiuni în nulitate (Trib. Bucureşti, s. o lll-a civ., dec. nr. 323/1993, în C.P.J. 1993, p. 374, nr. 94) (deciziile au fost preluate din G. Boroi, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 4S3).
5. Deşi în cazul tranzacţiei judiciare instanţa nu judecă şi nu adaugă nimic la efectele contractului de tranzacţie, verificând numai legalitatea înţelegerii între părţi, hotărârea de expedient are funcţia de a autentifica această învoială, deoarece orice hotărâre judecătorească este asimilată, din punct de vedere probator, cu un act autentic (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 8683/1999, în Lege 4, în V. Terzea, op. cit., voi. III, p. 200).
2. Fiind sinalagmatic, considerăm că se poate cere rezoluţiunea
Citește mai mult
contractului pentru neexecutarea de obligaţii, dar numai dacă una dintre părţi şi-a asumat o obligaţie nouă pe care nu o execută. în privinţa concesiilor, neexecutarea este exclusă, întrucât instanţa va respinge acţiunea prin care s-ar încerca valorificarea dreptului care a făcut obiectul tranzacţiei (concesiei) (Fr. Deak, op. cit., p. 162).3. Alin. (2) al art. 2278 este binevenit, având în vedere că el consacră legislativ ceea ce practica judiciară stabilise de mult timp. Altfel spus, pentru ipoteza în care o tranzacţie va fi consfinţită printr-o hotărâre de expedient, iar ulterior acea tranzacţie va fi anulată în urma promovării unei acţiuni în anulare, prin acea acţiune va fi desfiinţată şi hotărârea de expedient în cauză, „căci hotărârea de expedient nu este rezultatul unei judecăţi a instanţei, ci a unui contract al părţilor (contract judiciar) (Fr. Deak, op. cit., ed. a 3-a actualizată şi completată, p. 561. A se vedea, spre exemplu, C.S.J., dec. civ. nr. 1014/2002, dec. civ. nr. 1880/1992, dec. civ. nr. 1031/1992, în Legis).