Art. 2328 Noul cod civil Preferinţa acordată statului Dispoziţii generale

Legea de aplicare: Art. 153. Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferinţă va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferinţa a fost făcută publică.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1725. (1) Privilegiile tezaurului public şi ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale. (2) Tezaurul public nu poate obţine un privilegiu în contra drepturilor persoanelor al

Citește mai mult

treilea dobândite mai înainte".

1. Aceste privilegii sunt de primă necesitate, fără ele, creanţele statului rămânând de multe ori iluzorii. Principiul era prevăzut inclusiv în dreptul roman: Respublica creditrix omnibus creditoribus chirographariis praefertur (D. Alexandrescu, op. cit., p. 368).

2. Fără a intra în amănunte care ţin de materia Dreptului financiar fiscal, menţionăm că, prin noţiunea de creanţe fiscale înţelegem acele drepturi patrimoniale ce rezultă, potrivit legii, din raporturile de drept material fiscal. Ele pot fi creanţe fiscale principale, atunci când îşi au sorgintea în dreptului statului la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, precum şi creanţe fiscale accesorii, ce constau în dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

3. Potrivit art. 171 C. proc. fisc. (rep. în M. Of. nr. 513/2007) creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevăzute de această lege (art. 142 alin. (7)] la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv. Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.

4. La rândul său, art. 170 C. proc. fisc. determină ordinea de distribuire a sumelor pentru situaţia în care executarea silită a fost primită de mai mulţi creditori fiscali, care este următoarea: a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moartea, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; d) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creanţe.

Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.