Art. 2415 Noul cod civil Efectul înscrierii Ipoteca mobiliară Ipoteca

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 29. (3) Prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale, proba contrarie nefiind admisibilă".

1. Aceasta dispoziţie are în vedere efectul priorităţii dat de rangul înscrierii, iar nu efectul de publicitate, în general, al înscrierii.

2. Dispoziţiile legale analizate se referă numai la creditorii ipotecari succesivi şi nu îi priveşte şi pe terţi (categorie în care intră şi creditorii negarantaţi). Legea

Citește mai mult

instituie astfel o prezumţie absolută de cunoaştere a tuturor datelor publicate în arhivă, datorită tehnologiei sistemelor informatice şi internetului, care practic fac posibilă existenţa unei baze de date organizate la nivel naţional şi accesibilă oricui, dublată de interesul creditorilor ipotecari de a obţine aceste informaţii.

3. în măsura în care dispoziţia legală afirmă principiul că primul creditor care îşi înscrie ipoteca va avea preferinţă faţă de cei care îşi înscriu ulterior o ipotecă mobiliară asupra aceluiaşi bun, reglementarea vădeşte o importanţă deosebită, întrucât între creditorii cu ipoteca înscrisă succesiv se înfrânge regula egalităţii sau proporţionalităţii, în caz de executare.

4. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare arată în dispoziţiile art. 9 că avizul de garanţie se identifică printr-un element singular care include, în mod obligatoriu, un număr de înregistrare atribuit de arhivă. Numărul de înregistrare va fi format dintr-un număr de înscriere serial ce include şi cifrele anului în care se efectuează înscrierea. De aceea, din acest punct de vedere, momentul înscrierii, indicat prin numărul serial (punctat cronologic la ziua, ora, minutul şi secunda înscrierii) este de o importanţă deosebită între creditorii ipotecari.

5. Mai mult, înscrierea este extrem de precisă, ea cuprinde datele personale ale creditorului, debitorului, obiectul garanţiei, perioada de valabilitate. Publicitatea acestor date şi accesul nelimitat la evidenţele arhivei (evidenţa persoanelor şi bunurilor) ar putea constitui o intruziune în dreptul persoanei la viaţa privată, concept dezvoltat de jurisprudenţa C.E.D.O. în aplicarea art. 8 al Convenţiei (pentru detalii a se vedea R. Rizoiu, op. cit., 2011, p. 286).

6. Totuşi, chiar Convenţia acceptă ideea limitării dreptului la viaţa privată cu caracter necesar, proporţional şi justificat, de aceea, chiar dacă protecţia acestui drept este nelimitată, credem că în toate cazurile problema trebuie apreciată numai de la caz la caz.

7. Sub aspectul funcţiei sale, prezumţia absolută de cunoaştere a existenţei ipotecilor anterioare instituită prin acest articol nu permite proba contrară, iar regula inadmisibilităţii probelor de natură a dovedi contrariul este inderogabilă.