Art. 248 Noul cod civil Lichidarea Dizolvarea persoanei juridice Încetarea persoanei juridice

1. în esenţă, prin termenul de „lichidare" se înţelege operaţiunea de valorificare a tuturor bunurilor din activul patrimonial al persoanei juridice şi plata datoriilor din pasivul său patrimonial din fondul bănesc obţinut.

2. Lichidarea unei persoane juridice implică un ansamblu de operaţiuni, dintre care unele amintesc de sistarea coproprietăţii, ale cărei reguli nu pot fi preluate sub niciun motiv. Una dintre clauzele obligatorii ale actului constitutiv este cea referitoare la modul de lichidare a persoanei juridice (art. 7 lit. g) din Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 privind grupul european

Citește mai mult

de interes economic; art. 7 lit. i), art. 8 lit. p) şi n) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; art. 16, art. 60 din 3. în privinţa societăţilor comerciale, obligaţia de a proceda la lichidarea patrimonială prin transformarea în bani a bunurilor este accentuată de o serie de prevederi imperative ale Legii nr. 31/1990: „Lichidatorii care probează, prin prezentarea situaţiei financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor (...)" (art. 257); „Independent de expirarea termenului, chitanţa de primire a celei din urmă repartiţii ţine loc de aprobare a contului şi a repartiţiei făcute fiecărui acţionar" [art. 269 alin. (2)]; „Sumele cuvenite acţionarilor, neîncasate în termen de două luni de la publicarea situaţiei financiare, vor fi depuse la o bancă sau la una dintre unităţile acesteia (...)" (art. 270); „După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii (...)" [art. 268 alin. (1)].

4. Pentru evitarea oricărui inconvenient ce s-ar putea naşte din dorinţa creditorilor unei societăţi comerciale, terţi şi asociaţi, de a intra în posesia unor bunuri, este recomandabil ca în actul constitutiv să fie stipulată expres clauza prin care sunt obligatorii transformarea în bani a tuturor bunurilor proprietatea persoanei juridice şi stingerea pasivului din fondul bănesc, urmând ca, din fondul rămas după plata terţilor creditori, să fie achitate creanţele creditorilor asociaţi, în cota ce se cuvine fiecăruia, raportată la capitalul social la nivelul evidenţiat în pasivul patrimonial.

5. Respectarea principiilor lichidării persoanei juridice explică respectarea autonomiei patrimoniale a persoanei juridice pe toată durata fiinţei, până în faza de lichidare, şi, totodată, evidenţiază eroarea de substanţă dacă s-ar atribui bunuri în natură, în condiţiile în care, şi în această fază, legea protejează patrimoniul societăţii comerciale, interzicând lichidatorilor să plătească asociaţilor-creditori vreo sumă în contul cotei-părţi ce li s-ar cuveni la finalul tuturor plăţilor făcute către terţii creditori sociali.

6. în cazul lichidării voluntare, organul de conducere al persoanei juridice are competenţa să desemneze lichidatorii care pot fi membri ai organului de conducere, ai organului de executare, funcţionari sau angajaţi ai persoanei juridice sau terţe persoane, hotărârea de numire urmând a fi înscrisă în registrul în care persoana juridică este înscrisă/înmatriculată.

7. Statutul de practician în insolvenţă presupune profesionalism deosebit, capacităţi şi calităţi de diagnosticare a cauzelor încetării plăţilor, precum şi iniţierea unor măsuri de înlăturare a neajunsurilor. Aceleaşi calităţi permit întocmirea planului de redresare financiară a debitoarei, cu propunerea soluţiilor de reorganizare sau, în cazul insolvenţei totale, identificarea prin inventariere faptică a bunurilor şi preluarea lor în posesie, valorificarea inventarului, recuperarea creanţelor faţă de debitorii falitei, stabilirea valorii bunurilor din activul patrimonial al falitei, pornind de la valoarea înscrisă în ultimul bilanţ aprobat, stabilirea pasivului şi lichidarea patrimoniului prin valorificarea activului în condiţiile stabilite de creditorii debitoarei, cu respectarea imperativului legal, şi plata pasivului în ordinea prevăzută de lege. Cum atribuţiile administratorului judiciar şi ale lichidatorului stabilite de lege vizează profesia de practician în insolvenţă, numai în măsura în care judecătorul-sindic constată că atribuţiile ce urmează a fi exercitate depăşesc capacitatea profesională, competenţa ori cunoştinţele necesare derulării procedurii, este oportună soluţia de desemnare a altor specialişti sau evaluatori ori a celei de abţinere sau de înlocuire a persoanelor arătate. în alte situaţii, legiuitorul nu a recunoscut administratorului sau lichidatorului calitatea de intermediari sau interpuşi între instanţă şi terţe persoane, ci pe aceea de autor al tuturor operaţiunilor efectuate în calitate de mandatar judiciar, sub direcţionarea instanţei judecătoreşti prin judecătorul-sindic, fiind nejustificată angajarea altor cheltuieli de personal care agravează pasivul societăţii debitoare.