Art. 249 Noul cod civil Destinaţia bunurilor rămase după lichidare Dizolvarea persoanei juridice Încetarea persoanei juridice
| Comentarii |
|
Încetarea persoanei juridice
SECŢIUNEA a 2-a
Dizolvarea persoanei juridice
Art. 249
Destinaţia bunurilor rămase după lichidare
(1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinaţia stabilită în actul de constituire sau statut ori destinaţia stabilită în hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare.
(2) În lipsa unei asemenea prevederi în actul de constituire sau statut ori în lipsa unei hotărâri luate în condiţiile alin. (1), precum şi în cazul în care prevederea sau hotărârea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de instanţa competentă, prin hotărâre supusă numai apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede altfel. Atunci când există mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul propune cel puţin 3 persoane juridice, caz în care bunurile se atribuie prin tragere la sorţi.
(3) În cazul în care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum şi în cazul în care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare în condiţiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile.
(4) În toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire şi hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea în cartea funciară. În cazul bunurilor imobile, dispoziţiile Art. 1244 şi cele în materie de carte funciară rămân aplicabile.
| ← Art. 248 Noul cod civil Lichidarea Dizolvarea persoanei juridice... | Art. 250 Noul cod civil Desfiinţarea unor persoane juridice... → |
|---|
1. Pierderea proprietăţii asupra bunurilor utilizate în scopuri ilicite este admisibilă în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, în condiţiile în care pierderea bunurilor este o consecinţă a dizolvării asociaţiei, consecutiv violării art. 11 din Convenţia europeană (C.E.D.O., Bota c. României, 12 octombrie 2004, www.jurisprudentacedo.com).
2. Prevederile legale care atrag modificarea actului constitutiv sau a structurii societăţii nu se pot aplica concomitent cu prevederi care atrag încetarea societăţii, în concepţia legiuitorului cauzele de modificare a actului constitutiv
Citește mai mult
(în care pot fi incluse şi situaţiile de excludere a asociatului) fiind distincte de cele care atrag încetarea societăţii (cazurile de dizolvare). Astfel fiind, nu este posibilă excluderea unui asociat dintr-o societate faţă de care s-a dispus dizolvarea şi care se află în procedura de lichidare (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1060/2011).3. Sancţiunea pentru încălcarea interdicţiei instituite directorilor şi administratorilor de a nu mai întreprinde noi operaţiuni din momentul dizolvării este antrenarea răspunderii patrimoniale, iar nu sancţiunea nulităţii actelor încheiate (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1620/2009). Notă. Nu împărtăşim soluţia instanţei, întrucât lichidatorul desemnat consecutiv dizolvării societăţii comerciale preia sarcinile mandatarului social şi este obligat să efectueze şi să iniţieze toate actele şi acţiunile menite să conserve integritatea averii debitorului şi să îi sporească la maxim valoarea. Or, legea impune lichidatorului să se disocieze de activitatea păgubitoare societăţii şi să ceară anularea actelor juridice încheiate de administratorul legal în perioada „suspectă", anterioară dizolvării. Aşa fiind, actele juridice încheiate după dizolvarea persoanei juridice sunt nule absolut, iar o astfel de activitate care iese din sfera operaţiunilor de lichidare poate friza penalul şi, inevitabil, atragerea unor răspunderi cumulate, respectiv revocarea mandatului şi obligarea la despăgubiri.
4. Neînţelegerile grave dintre asociaţi - concretizate în numărul mare de litigii comerciale şi penale în care sunt implicaţi - dovedesc dispariţia fidelităţii faţă de societate (offectio societatis), iar în absenţa intenţiei de a conlucra în vederea atingerii scopului lucrativ comun fac imposibilă continuarea activităţii societăţii. Culpa oricăruia dintre asociaţi în generarea acestor neînţelegeri este lipsită de relevanţă, important fiind doar efectul disensiunilor, respectiv împiedicarea funcţionării societăţii, astfel că măsura dizolvării societăţii şi a deschiderii procedurii de lichidare este conformă legii (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 256/2008).
5. Procedura de soluţionare a cererii de radiere de drept a unei societăţi comerciale este necontencioasă. Orice persoană interesată are posibilitatea de a declara recurs împotriva încheierii de radiere (C.A. Bacău, s. com. şi cont. adm., dec. nr. 99/2007, www.jurisprudenta. com). Notă. Nu împărtăşim soluţia instanţei, întrucât dispoziţiile referitoare la procedura înaintea primei instanţe se aplică în toate situaţiile în care judecătorii sunt chemaţi să îşi îndeplinească funcţiunile conform unei bune administrări a justiţiei. Unul dintre elementele componente ale unei bune administrări a justiţiei este accesul la o procedură care prezintă atributele unei forme de control şi accesul real, şi nu formal, la un forum judiciar, orice acţiune sau hotărâre judecătorească prin care o anumită procedură se califică în mod artificial ca fiind parcursă într-o manieră transparentă este contrară dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, a căror interpretare restrictivă nu corespunde scopului şi obiectului pentru care au fost instituite (Delcourt c. Belgiei). în speţă, judecătorul a dispus măsura gravă a radierii unei societăţi comerciale în baza unor înscrisuri depuse la dosar, fără să verifice susţinerile ambelor părţi în deplină transparenţă prin citarea pârâtei, care este obligatorie potrivit Legii nr. 31/1990 (în acest sens, C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 281/2008, nepublicatâ).
6. Dizolvarea persoanei juridice echivalează cu moartea uzufructuarului, întrucât dreptul de uzufruct se stinge prin dizolvarea uzufructuarului societate comercială. Uzufructuarul societate comercială, în al cărei capital social este cuprins dreptul de uzufruct, are dreptul la echivalentul acestuia, care va înlocui dreptul însuşi şi care va intra în masa falimentului şi va servi la îndestularea creditorilor, deoarece uzufructul s-a constituit ca gaj general al creditorilor sociali la constituirea societăţii. Stingerea uzufructului naşte obligaţia pentru uzufructuar de a restitui nudului proprietar bunurile ce au făcut obiectul dreptului de uzufruct, însă această restituire nu poate fi una necondiţionată. Predarea bunurilor către nudul proprietar este condiţionată de obligaţia acestuia de a plăti uzufructuarului valoarea emolumentului la momentul lichidării bunului, valoare care a intrat în proprietatea uzufructuarului, având în vedere că şi nudul proprietar societate comercială este în faliment şi aceste bunuri vor fi supuse lichidării. Nudul proprietar va fi îndreptăţit să reţină numai valoarea nudei proprietăţi, după preţuirea părţilor sau a unui expert desemnat de părţi (C.A. Craiova, s. com., dec. nr. 4072/2005, portal.just.ro). Notă. Nu împărtăşim soluţia instanţei, întrucât dizolvarea înseamnă încetarea activităţii comerciale de către societatea comercială, iar dacă este cauzată de insolvenţă, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar este ţinut să decidă menţinerea sau încetarea contractelor societăţii cu terţii ori anularea actelor frauduloase ale societăţii încheiate în perioada suspectă.
7. în termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului. Numai în situaţia în care nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termen de 6 luni, judecătorul delegat are competenţa de a numi un lichidator la cererea oricărei persoane interesate (C.A. Craiova, s. com., dec. nr. 7/2006, portal.just.ro).
8. în cazul în care societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se dizolvă, din orice motiv, patrimoniul societăţii se transmite automat cu titlu universal către asociatul unic, fără lichidare (C.A. Bucureşti, s. a Vl-o com., dec. nr. 90/R/2007, portal.just.ro). Notă. Nu împărtăşim soluţia instanţei privitor la transmiterea „automată" către asociatul unic a patrimoniului societăţii, întrucât asociatul unic nu poate fi obligat să accepte preluarea patrimoniului societăţii comerciale şi pe această cale răspunderea sa limitată (la participarea socială) să se convertească în răspundere nelimitată şi solidară cu societatea faţă de terţii creditori ai acesteia. Cu alte cuvinte, transmiterea universală a patrimoniului către unicul asociat are loc similar ipotezei în care moştenirea se transmite către singurul succesor, adică fără formarea de loturi şi fără lichidarea activului patrimonial prin vânzarea bunurilor. Asociatul unic este în drept să refuze preluarea întregului patrimoniu social sau să îl preia sub beneficiu de inventar, fără ca o astfel de conduită să fie considerată abuz de drept, deoarece comerţul implică riscul înregistrării de pierderi, iar autonomia patrimonială trebuie menţinută şi în această fază.
9. Decizia cu privire la valorificarea întregului activ patrimonial şi la plata pasivului patrimonial al societăţii, luată în baza Legii nr. 31/1990, şi punerea în executare a acestor măsuri, confirmate de judecătorul delegat, lipseşte de eficienţă şi de temei juridic reluarea aceloraşi operaţiuni sub supravegherea judecătorului-sindic, cu atât mai mult cu cât alte cauze au provocat dizolvarea de drept şi lichidarea acestor societăţi (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 360/2008, în C.P.J. 2008, p. 300-302).
10. Lichidatorul este dator să propună soluţii de valorificare a bunurilor falitei şi să dea socoteală asupra modului în care a valorificat averea, nefiindu-i permis să accepte subtilizarea pentru altul de bunuri care fac parte din patrimoniul supus lichidării, deoarece ar comite infracţiunea prevăzută şi pedepsită expres de lege. Aceste dispoziţii legale trebuie observate şi de judecătorul-sindic pentru a fi descărcat de responsabilitatea în derularea procedurii. Prin urmare, derularea procedurii şi valorificarea tuturor bunurilor falitei cu profesionalismul prezumat al practicianului în insolvenţă impune acestuia să parcurgă toate etapele procedurii, actele de executare trebuind să corespundă întru totul prevederilor legii, iar această conformitate să rezulte din actele şi documentele la care se referă expres normele juridice aplicabile materiei. Pe de altă parte, lichidatorul este dator să supună spre aprobare soluţia optimă interesului tuturor creditorilor, cu privire la fiecare bun mobil, imobil, corporal sau incorporai, dar şi să respecte dreptul altor persoane ocrotit prin lege specială internă sau europeană (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 370/2008, în C.P.J. 2008, p. 374-378).
11. Administratorul/lichidatorul judiciar, în calitate de mandatar judiciar şi de reprezentant al intereselor creditorilor şi ale debitoarei, nu îşi poate aroga o conduită autonomă, astfel că orice abatere de la obligaţiile legale şi de la diligenţa maximă cerută celui mai bun gospodar atrage răspunderea pentru neglijenţă în exercitarea mandatului sau pentru agravarea pasivului în derularea procedurii de lichidare patrimonială (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 372/2008, în C.P.J. 2008, p. 366-373).
12. în cazul în care dizolvarea societăţii pârâte s-a făcut prin voinţa asociatului unic, şi nu prin hotărâre judecătorească pronunţată în aplicarea art. 237 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, tribunalul nu are competenţa să numească lichidator, sens în care instanţa de recurs a decis că se impune înlăturarea menţiunii privind numirea lichidatorului şi respingerea acţiunii persoanei care nu îşi dovedeşte calitatea de creditor şi care nu are legitimare în acţiunea în anularea hotărârii asociatului de a dizolva societatea (C.A. Albo lulia, s. com., dec. nr. 683/2010, în C.P.J. 2010, p. 411).
2. Clauzele actului de constituire sunt prioritare şi au relevanţă juridică în privinţa modalităţii de lichidare a patrimoniului persoanei juridice de drept privat, cu excepţia situaţiei în care aceste modalităţi sunt contrare legii sau ordinii publice.
3. Nimic nu împiedică persoana juridică cu scop lucrativ să decidă, conform legii, lichidarea efectivă a patrimoniului,
Citește mai mult
adică transformarea tuturor bunurilor în bani şi plata datoriilor către terţii creditori, iar după achitarea acestora, plata către ultimii creditori -membrii ai persoanei juridice.4. Soluţia lichidării prin formarea fondului bănesc explică statutul membrilor asociaţi de a fi creditori ai persoanei juridice, care exclude pe cel de coproprietari asupra bunurilor, o accepţiune contrară a lichidării punând sub semnul echivocului existenţa autonomiei patrimoniale a persoanei juridice la data încetării activităţii sale comerciale, adică a dizolvării.
5. Cauzele care atrag încetarea activităţii comerciale şi trecerea în procedura lichidării activului patrimonial, sub supravegherea asociaţilor şi cu intervenţia limitată a tribunalului, sunt reglementate de Legea nr. 31/1990.
6. Cauzele de risc comercial grav care determină încetarea definitivă a activităţii societăţii şi declanşarea procedurii de lichidare patrimonială sub supravegherea judecătorul-sindic (care exercită atribuţii specifice şi complexe determinate de procedurile de cognitio şi de executio) sunt reglementate de Legea nr. 85/2006.
7. Cauzele care atrag dizolvarea de drept a societăţii datorită unor neregularităţi ce nu îi permit funcţionarea normală sunt reglementate de Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice (M. Of. nr. 839/2004).
8. în situaţia expres prevăzută, Legea nr. 31/1990 impune trecerea de la lichidarea voluntară sau de la executarea voluntară a creanţelor către creditori, efectuată de lichidatorul desemnat de asociaţi, în baza unui mandat convenţional şi sub supravegherea asociaţilor, la lichidarea sub supravegherea puterii judecătoreşti. în această ipoteză legală, intervine aplicabilitatea Legii nr. 85/2006, întrucât procedura voluntară devine judiciară, adică executarea voluntară se converteşte în executarea silită judiciară, preşedintele tribunalului desemnând judecătorul, a cărui denumire de „sindic" exprimă aşezarea debitorului sub protecţia legii şi aplicarea parităţii de tratament juridic faţă de toţi creditorii sociali chemaţi să îşi exercite dreptul la satisfacerea creanţelor din fondul bănesc obţinut ca urmare a valorificării bunurilor debitoarei. în cadrul executării silite concursuale judiciare. Legea nr. 85/2006 conferă judecătorului-sindic atribuţii specifice de administrare a societăţii şi de administrare-gestionare a patrimoniului acesteia, cu scopul de a coordona, supraveghea şi controla întregirea şi valorificarea activului şi plata pasivului patrimonial faţă de toţi creditorii sociali.
9. Dizolvarea de drept ireversibilă reglementată de Legea nr. 359/2004 priveşte o persoană juridică ce nu a îndeplinit obligaţii imperative de informare financiar-contabilă ori ale cărei elemente de identificare şi structură internă prezintă neregularităţi, astfel că devine sesizabilă diferenţa faţă de dizolvarea în caz de insolvenţă. De la data dizolvării de drept constatate de judecătorul delegat la ORC, lichidarea care se derulează în baza dispoziţiilor Legii nr. 359/2004 are deja caracter judiciar, regulile aplicabile acestei executări fiind cele reglementate de Legea nr. 31/1990, astfel că nu mai este necesară punerea societăţii, a lichidatorului şi a creditorilor pentru a doua oară sub coordonarea, supravegherea şi controlul puterii judecătoreşti. Aceasta este raţiunea pentru care atribuţiile de coordonare, supraveghere şi control asupra operaţiunilor lichidării societăţilor vizate de Legea nr. 359/2004 sunt date de lege în competenţa judecătorului delegat, iar operaţiunile se derulează conform Legii nr. 31/1990, care reprezintă „dreptul comun" în materia lichidării, fără a se mai efectua cheltuieli inutile pentru operaţiuni fictive, lipsite de suport juridic.
10. Legiuitorul nu recunoaşte lichidatorului (sau administratorului) calitatea de intermediari sau interpuşi între instanţă şi terţe persoane, ci aceea de autor al tuturor operaţiunilor efectuate în calitate de mandatar judiciar, sub direcţionarea instanţei judecătoreşti, prin judecătorul-sindic.
Citește mai mult
lichidare vor fi atribuite de organul competent unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător"; ► „Art. 53. în cazul în care persoana juridică este dizolvată pentru că scopul ei sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori potrivnice regulilor de convieţuire socialistă, bunurile rămase după lichidare trec la stat".