Art. 250 Noul cod civil Desfiinţarea unor persoane juridice Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice

Art. 250

Desfiinţarea unor persoane juridice

(1) Persoanele juridice înfiinţate de către autorităţile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desfiinţate prin hotărârea organului care le-a înfiinţat.

(2) În acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice desfiinţate se transferă persoanei juridice dobânditoare, proporţional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, ţinându-se însă seama şi de natura obligaţiilor respective.

Comentarii despre Art. 250 Noul cod civil Desfiinţarea unor persoane juridice Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice

Nelson Denisa 11.01.2014

1. Cadrul juridic al dizolvării şi lichidării persoanelor juridice aduce din nou în discuţie statutul juridic al persoanelor de drept public în general şi în special al celor două categorii, cele de drept public în sensul strict al termenului (statul, unităţile sale administrativ-teritoriale ş.a.) şi cele cu un statut „mixt", care evidenţiază şi unele elemente de drept privat. Incontestabil, asupra persoanelor al căror statut este strict de drept public nu sunt incidente normele privitoare la insolvenţă, fiind exclusă încetarea lor consecutiv declaraţiei sau cererii în constatarea încetării

Citește mai mult

de plăţi sau în constatarea stării de insolvenţă. Evident, faptele sau actele păgubitoare colectivităţii săvârşite de reprezentanţii şi/sau administratorii persoanelor de drept public atrag răspunderea juridică a acestora, care se declanşează cu respectarea unor anumite proceduri reglementate expres în lege [art. 72, art. 96 din Constituţie; Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată (M. Of. nr. 200/2007); Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată (M. Of. nr. 225/2008); Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată (M. Of. nr 123/2007); Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (M. Of. nr. 365/2007)).

2. A doua categorie a acestor persoane juridice este supusă unor norme de drept „parapublic", întrucât, deşi sunt constituite pe structura persoanelor juridice de drept privat (regiile autonome), în caz de insolvenţă nu sunt supuse normelor comune ale procedurii colective, fiindu-le aplicabile dispoziţiile speciale (art. 151 din Legea nr. 85/2006), iar în alte situaţii incidenţa normelor dreptului comun este limitată sau exclusă, determinat fie de însuşirea bunurilor de a face parte din domeniul public, fie de natura serviciilor furnizate colectivităţii, fie de statutul juridic al membrilor asociaţi (statul, judeţul, oraşul, comuna) sau de alte împrejurări care atrag incidenţa unor norme speciale privitoare la încetarea acestor persoane juridice.

3. Desfiinţarea fără dizolvare poate constitui o formă de privatizare a acelor persoane juridice al căror statut a fost modificat exillo tempore, dar apartenenţa lor a rămas aceeaşi. Mai exact, o formă juridică de drept public a fost substituită unei forme juridice de drept privat, dar proprietatea publică nu s-a schimbat [de exemplu, după anul 1989, prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale (M. Of. nr. 98/1990), fostele întreprinderi socialiste de stat au îmbrăcat forma juridică a societăţilor comerciale sau a regiilor autonome, dar asociat unic a rămas tot statul sau, după caz, judeţul, municipiul, oraşul, comuna, adică proprietatea a rămas tot publică).

4. în succesiunea măsurilor de privatizare, alături de vânzarea directă a bunurilor de la stat la privat, trecerea acţiunilor din proprietatea statului în proprietate privată, concesionarea serviciilor publice (distribuirea apei, a gazului, a serviciilor de telefonie şi poştale, a ridicării gunoiului menajer etc.), o ipoteză distinctă este cea care pune în lumină trecerea de la statutul de persoană juridică de drept public la cel de drept privat.

5. Desfiinţarea fără dizolvare nu se interpretează în sensul de transformare directă a unei persoane juridice de drept public în persoană juridică de drept privat, din punct de vedere juridic o astfel de operaţiune fiind imposibilă sub aspect instituţional.

6. Doar sub aspect funcţional, anumite activităţi, fără a înceta să aibă caracter public, pot face obiectul unei gestionări private, iar în privinţa altor servicii, caracterul administrativ se poate transforma în caracter comercial (incluzând şi pe cel industrial). Ipotezele evidenţiază împrejurările în care persoanele de drept public ajung să fie supuse dreptului privat sau cele în care persoanele de drept privat să fie supuse dreptului public.

7. Prin desfiinţare, persoana juridică este afectată atât sub aspect organic, cât şi sub aspect funcţional, efectele acestei măsuri aducând în discuţie regimul juridic aplicabil bunurilor statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale la care se referă noul Cod civil prin art. 554.

8. Fiind înfiinţate direct prin actele de dispoziţie emise de alte persoane juridice de drept public, nu se pune problema unei activităţi administrative anterioare dobândirii calităţii de subiect de drept, astfel că aceste persoane juridice încetează a mai fi subiecte de drept fără ca în prealabil să se dizolve, adică să înceteze activitatea administrativă.

9. Desfiinţarea loveşte în substanţă actul juridic al înfiinţării, fiind desfiinţate organismele interne ale acestor persoane juridice. în absenţa structurii organizatorice interne, subiectul de drept nu mai există, iar patrimoniul va fi preluat de către alte persoane juridice de drept public sau de către stat, după cum se va stabili prin actul de desfiinţare (art. 246 NCC).

Răspunde