Art. 2514 Noul cod civil Invocarea prescripţiei de către alte persoane Dispoziţii generale

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1843. Creditorii şi orice altă persoană interesată pot să opună prescripţia câştigată debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar şi dacă acel debitor, codebitor sau proprietar renunţă la dânsa (C. civ. 562, 699, 974)".

1. Nu numai debitorul (...) (poate) să invoce prescripţia, dar încă creditorii (lui) şi orice altă persoană interesată; (...) dreptul a opune prescripţia nu este un drept inerent persoanei în favoarea căreia această prescripţie s'a îndeplinit (D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 73).

2. Prescripţiunea nu este un

Citește mai mult

drept alipit exclusiv la persoana aceluia în folosul căruia s'a îndeplinit, aşa încât poate fi invocată şi în numele acesteia de orice persoană interesată.

3. Creditorii pot invoca prescripţia în numele debitorului lor, când acesta neglijează a o invoca. Creditorii vor putea invoca în numele debitorului lor prescripţia, chiar dacă acesta a renunţat la invocarea ei (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 461).

4. Creditorii pot să opue prescripţia nu numai când debitorul neglijează de a o opune (...), dar şi atunci când el renunţă la ea (...). Pentru aceasta ei trebuie însă să dărâme mai întăi renunţarea făcută de debitorul lor (...). Chestiunea este însă de a se şti: ce trebuie să dovedească creditorii care atacă renunţarea debitorului lor: atât prejudiciul şi frauda, care sunt elementele oricărei acţiuni pauliene (...) sau numai prejudiciul lor? După un sistem, foarte acreditat, se susţine că dovedirea prejudiciului este suficientă, fiind vorba, în specie, de o renunţare cu titlu gratuit (...). Argumentele principale invocate în această teorie sunt următoarele: (Codul civil) pune în rândul creditorilor pe orice parte interesată, adecă pe terţii, şi aceştia din urmă putând să înlăture prescripţia opusă de debitor, fără a dovedi frauda, acelaş drept trebue să-l aibă şi creditorii. Apoi, creditorii ar fi în imposibilitatea materială de a dovedi intenţia frauduloasă a debitorului, adecă de a stabili mobilul, cinstit sau necinstit, de care a fost condus debitorul lor când a renunţat la prescripţie. Această soluţie ar fi însă inadmisibilă după alţii fiindcă (Legea) ar lăsa acţiunea creditorilor sub imperiul dreptului comun; şi, în adevăr, în specie, fiind vorba de acţiunea pauliană, ştim că frauda este unul din elementele acestei acţiuni (D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 74).

5. Redactarea art. 2514 NCCÎntemeiază soluţia posibilităţii invocării prescripţiei de către creditor fără a fi necesară dovedirea intenţiei frauduloase a debitorului renunţător.

6. Neinvocarea prescripţiei îndeplinite sau a fortiori renunţarea la prescripţia îndeplinită nu se poate face de debitor în prejudiciul creditorilor săi, care vor putea opune prescripţia în locul debitorului chiar dacă acesta renunţase la efectele ei; e o combinaţie a acţiunii oblice (...) cu acţiunea pauliană (...) în care creditorul poate invoca prescripţia îndeplinită în folosul debitorului său nu are voie să stabilească decât prejudiciul său, deoarece scrupulul de delicateţă, care inspiră pe debitor spre a renunţa la beneficiul prescripţiei, constituie din partea lui faţă de creditorii săi o culpă care îndreptăţeşte pe aceştia de a opune prescripţia în dispreţul renunţării sale (M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. AII Educaţional, Bucureşti, 1998, p. 493).

7. De asemenea, dispoziţiile acestui articol îşi găsesc aplicaţiunea şi în cazul când persoane care au un interes şi au, de altfel, un drept personal de salvat, pot să invoce prescripţia îndeplinită în folosul debitorului lor (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 461).

8. Poate avea calitatea de persoană interesată să invoce prescripţia, spre exemplu, un subdobânditor al bunului, în cazul în care se solicită anularea primei înstrăinări. în acest caz, excepţia prescripţiei, care este o apărare, poate fi invocată pe calea unei cereri de intervenţie în interesul pârâtului, care poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de fond.

9. Renunţarea nu poate păgubi pe garant, care poate invoca prescripţia îndeplinită.

10. Fiecare din debitorii solidari poate invoca prescripţia liberatorie, deşi unii din ei au renunţat. Fidejusorul poate invoca prescripţia liberatorie, deşi debitorul principal a renunţat la invocarea ei (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 461).

11. Dispoziţiunile (...) nu sunt aplicabile moştenitorilor aceluia care a renunţat la prescripţie, deoarece nu sunt terţi (Ibidem).

12. Creditorii şi orice altă persoană interesată (de ex., codebitorii solidari, cauţiunea personală sau reală) pot să opună prescripţia câştigată debitorului sau codebitorului (...) chiar şi dacă acel debitor, codebitor (...) renunţă la prescripţie. Acest text este considerat a fi o aplicaţie particulară a dispoziţiilor (referitoare la) acţiunea indirectă sau subrogatorie, ori, după caz, a (celor referitoare la) acţiunea pauliană (M. Nicolae, op. cit., p. 677).

13. Potrivit art. 1560 alin. (1) NCC, „Creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite", iar potrivit art. 1562 alin. (1) NCC, „dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate." Aşa cum am arătat şi mai sus, prima situaţie (acţiunea oblică) ar viza cazul în care debitorul nu invocă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în termenul prevăzut de art. 2513 NCC (in limine litis), creditorul având posibilitatea în această situaţie să invoce excepţia pe calea unei cereri de intervenţie în interesul pârâtului până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de fond. Cea de-a doua situaţie (acţiunea pauliană) vizează cazul în care debitorul a renunţat la prescripţie. Fiind vorba de o reglementare specială, în acest caz nu este necesară dovedirea fraudei. Cererea de intervenţie va trebui să fie însă de această dată una în interes propriu.