Art. 2534 Noul cod civil Efectele suspendării prescripţiei Suspendarea prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea prescripţiei extinctive
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea prescripţiei extinctive
Art. 2534
Efectele suspendării prescripţiei
(1) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.
(2) Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.
| ← Art. 2533 Noul cod civil Suspendarea prescripţiei în materie... | Art. 2535 Noul cod civil Beneficiul suspendării prescripţiei... → |
|---|
1. Efectul suspendărei prescripţiei este, după cum ştim, următorul: cursul prescripţiei începute se opreşte îndată ce cauza suspendărei se produce, şi timpul cât ţine
Citește mai mult
cauza de suspendare nu se numără. Dacă cauza suspendărei dispare, prescripţia reîncepe din nou a curge, şi tot timpul, care a curs înainte de suspendare se adaogă la timpul care curge în urmă. în tot timpul cât a ţinut suspendarea, prescripţia a dormit şi ea se redeşteaptă îndată ce cauza suspendărei a încetat (D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 202).2. Este de observat că înţelegerea efectelor generale ale suspendării prescripţiei cere să se distingă între: a) efectul anterior apariţiei cauzei de suspendare; b) efectul pe durata cauzei de suspendare; c) efectul ulterior încetării cauzei de suspendare.
3. Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce niciun efect juridic, deoarece timpul scurs între începutul prescripţiei şi data suspendării intră în calculul termenului de prescripţie (...).
4. Pe durata cauzei de suspendare, efectul produs constă în oprirea curgerii prescripţiei, pe toată această perioadă; prin urmare, durata cauzei de suspendare nu intră în calculul termenului de prescripţie.
5. Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce constă în reluarea cursului prescripţiei, din momentul în care el fusese „blocat", oprit (Gh. Beleiu, op. cit., p. 285-286).
6. Practic, dacă a operat o cauză de suspendare a cursului prescripţiei extinctive, determinarea momentului până la care poate fi declanşată acţiunea se face prin adăugarea la durata termenului de prescripţie aplicabil în speţă, socotit de la data la care prescripţia extinctivă a început să curgă, a intervalului de timp cât a durat cauza de suspendare (G. Boroi, op. cit., p. 326).
7. Efectul special al suspendării nu se produce întotdeauna - cum se produc efectele generale, amintite mai sus - ci numai în cazurile în care: a) până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de 6 luni, dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mare de 6 luni (spre exemplu, termenul general, de 3 ani); b) până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de 1 lună, dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mic de 6 luni.
8. Efectul special al suspendării prescripţiei constă, în esenţă, în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie extinctivă, în aşa fel încât, între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie să se asigure 6 luni ori 1 lună, după cum termenul de prescripţie aplicabil este mai mare ori mai mic de 6 luni (Gh. Beleiu, op. cit., p. 286; G. Boroi, op. cit., 2010, p. 326).
9. Când există o cauză de suspendare a cursului prescripţiei extinctive, operaţia ce urmează a se face este aceea de a calcula durata cauzei de suspendare şi, în raport cu momentul când a intervenit, a socoti dacă termenul de prescripţie: 1) a început să curgă numai la sfârşitul cauzei de suspendare, în cazul în care această cauză a intervenit înainte de începutul cursului prescripţiei; 2) termenul de prescripţie s-a împlinit mai târziu faţă de data când ar fi trebuit să se împlinească, în lipsa suspendării, în intervalul cât a durat cauza de suspendare şi 3) dacă, de la încetarea termenului au rămas mai puţin de 6 luni, respectiv o lună, termenul de prescripţie va fi socotit împlinit numai la expirarea unuia sau altuia din aceste două termene, după caz (Gh. Beleiu, op. cit., p. 287).
10. Efectul special nu se produce în toate cazurile, într-adevăr, prelungirea momentului împlinirii prescripţiei cu 6 luni, respectivo lună, nu are loc atunci când: 1) cauza desuspendare există în chiar momentul în care ar trebui să înceapă cursul prescripţiei extinctive, deoarece în acest caz, titularul dreptului la acţiune are la dispoziţie, prin ipoteză, întregul termen de prescripţie, care abia începe să curgă, de la încetarea cauzei de suspendare; 2) după încetarea cauzei de suspendare a mai rămas de scurs un interval mai mare de 6 luni, respectiv o lună până la împlinirea termenului de prescripţie (Ibidem).
11. Atunci când are, totuşi, loc efectul special, prelungirea momentului împlinirii prescripţiei nu se produce întotdeauna cu 6 luni, respectiv o lună, ci numai cu un interval de timp necesar pentru a face împreună cu ce a mai rămas din termen după încetarea cauzei de suspendare, termenul de 6 luni sau de o lună: aceasta înseamnă că prelungirea la care ne referim ar fi cu 6 luni, respectiv o lună, numai atunci când suspendarea cursului prescripţiei ar fi survenit în ultima zi a termenului de prescripţie, astfel încât la încetarea suspendării n-ar mai fi rămas nicio zi din termenul de prescripţie (Gh. Beleiu, op. cit., p. 287).
12. în anumite situaţii reglementate de art. 2532 (spre exemplu, cea de la pct. 6 referitoare la suspendarea termenului de prescripţie pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi ori cea de la pct. 9 referitoare la forţa majoră temporară), efectul special al suspendării prescripţiei se produce întotdeauna, deoarece cele două cauze de suspendare operează numai dacă intervin în ultimele 6 luni ale termenului de prescripţie.
13. Spre exemplu, dacă negocierile dintre părţi au loc în ultimele 6 luni ale termenului şi se încheie înainte de împlinirea termenului, de la momentul încheierii negocierii titularul dreptului are la dispoziţie 6 luni, respectiv o lună pentru a acţiona, după caz. într-o astfel de situaţie, termenul de prescripţie se prelungeşte cu diferenţa dintre 6 luni, respectiv 1 lună şi durata rămasă de la momentul încetării cauzei de suspendare până la împlinirea termenului de prescripţie.
14. Dacă însă cauza de suspendare încetează după împlinirea termenului (spre exemplu, negocierile dintre părţi depăşesc durata ultimelor 6 luni ale termenului de prescripţie), de la data încetării cauzei de suspendare începe să curgă un nou termen de prescripţie, de 6 luni, respectiv 1 lună, după caz.