Art. 2537 Noul cod civil Cazurile de întrerupere a prescripţiei Întreruperea prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA a 3-a
Întreruperea prescripţiei extinctive
Art. 2537
Cazurile de întrerupere a prescripţiei
Prescripţia se întrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;
5. în alte cazuri prevăzute de lege.
| ← Art. 2536 Noul cod civil Extinderea efectului suspensiv... | Art. 2538 Noul cod civil Recunoaşterea dreptului Întreruperea... → |
|---|
Citește mai mult
reactivat o datorie prescrisa. este legala aceasta situatie. nu se tine cont de de termenul de prescriptie. vodafon a procedat corect ? cum pot sa rezolv aceasta situatie?►„Art. 16. (1) Prescripţia se întrerupe: b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent; c) printr-un act începător de executare";
►C. civ. 1864: Art. 1865. întreruperea civilă se operează: 1. printr-o cerere făcută în judecată, fie introductivă de instanţă sau numai incidenţă într-o instanţă deja începută; Art. 1870. Cererea în judecată întrerupe prescripţia, după regulile cuprinse în articolul 1868 şi 1869, chiar
Citește mai mult
în cazul când este adresată la o instanţă judecătorească necompetentă şi chiar dacă este nulă pentru lipsă de forme (C. civ. 1868,1869.1871)".1. Prescripţia extinctivă se întemeiază pe culpa titularului unui drept subiectiv care neglijează exerciţiul acestuia înăuntrul termenului legal. Prin aceasta se evidenţiază caracterul sancţionator al prescripţiei extinctive. Este firesc însă ca termenul de prescripţie să nu-şi continue cursul ori de câte ori survin anumite împrejurări care exclud culpa celui îndreptăţit să exercite acţiunea. Pe de altă parte, dreptul la acţiune se naşte odată cu încălcarea sau contestarea dreptului subiectiv. De aceea, prescripţia nu-şi mai găseşte justificare dacă debitorul recunoaşte dreptul a cărui acţiune se prescrie (/. Leş, op. cit., p. 283).
2. Nu trebuie să confundăm întreruperea cu suspendarea prescripţiei. întreruperea şterge, în adevăr, timpul strecurat mai înainte, şi prescripţia poate să reînceapă din nou a curge; pe când suspendarea opreşte, din contra, cursul prescripţiei din momentul în-tâmplărei evenimentului care a produs-o (praescriptio quiescit, dormit) (D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 142).
3. Legea prevede în mod limitativ actele care întrerup prescripţia, acte care manifestă în mod clar şi neîndoielnic voinţa proprietarului sau creditorului de a-şi exercita dreptul său. Prescripţia nu poate fi deci întreruptă decât în cazurile anume prevăzute de lege [D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 149).
4. întreruperea prescripţiei extinctive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scursă înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive (Gh. Beleiu, op. cit., p. 288).
5. Stingerea dreptului la acţiune prin efectul prescripţiei presupune, pe de o parte, o încălcare a dreptului subiectiv al titularului, iar pe de altă parte, inacţiunea sau pasivitatea din culpă a titularului dreptului. Dacă una din aceste condiţii dispare, fie că creditorul iese din pasivitate, fie că debitorul nu se mai împotriveşte dreptului, continuarea cursului prescripţiei nu-şi mai găseşte justificarea. Drept urmare, acest curs se întrerupe, în sensul că efectele prescripţiei sînt şterse pe trecut, urmînd să înceapă a curge un nou termen de prescripţie, după încetarea cauzei de întrerupere (T. lonaşcu, E.A. Barasch ş.a., op. cit., p. 473).
6. Pentru înţelegerea fundamentului întreruperii prescripţiei extinctive, trebuie pornit de la două premise, anume, pe de o parte, lipsa de convingere a titularului dreptului în privinţa temeiniciei pretenţiei sale, lipsă dedusă din starea sa de pasivitate, iar, pe de altă parte, prezumarea situaţiei de fapt a celui în folosul căruia curge prescripţia extinctivă ca fiind conformă cu starea de drept, bazată pe împotrivirea acestuia. Ori de câte ori aceste două premise nu se mai confirmă, în sensul că titularul dreptului subiectiv prescriptibil părăseşte starea de pasivitate, declanşând procesul ce are ca obiect protecţia judiciară a acelui drept sau cel în folosul căruia curge prescripţia extinctivă abandonează atitudinea de împotrivire faţă de titularul dreptului, prin recunoaşterea datoriei sale, înseamnă că nu se mai justifică producerea efectului prescripţiei extinctive (6. Boroi, op. cit., 2010, p. 327).
7. Asemănător suspendării prescripţiei extinctive, şi în cazul întreruperii prescripţiei extinctive este necesar ca împrejurările ce constituie, potrivit legii, eventual astfel cum au fost modificate prin acordul expres al părţilor (art. 2515 alin. (3) NCC), cauze de întrerupere să intervină după ce prescripţia extinctivă a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. Totuşi, recunoaşterea dreptului prin act scris sau constituirea de garanţii după împlinirea termenului de prescripţie produce, în baza art. 2506 alin. (4) şi art. 2510 alin. (1) NCC, acelaşi efect ca şi întreruperea (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 179).
9. Spre deosebire de Decretul nr. 167/1958, reglementarea mai sus citată este mai complexă, NCC consacrând şi cazuri noi de întrerupere a prescripţiei, precum invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie şi punerea în întârziere a debitorului.
10. Cât priveşte caracterele sau trăsăturile juridice ale tuturor acestor cazuri, ca şi în sistemul Decretului nr. 167/1958, aceste cauze se caracterizează prin următoarele trăsături principale: i) sunt legale (conform art. 2515 alin. (3) privind „modificarea", deci nu suprimarea, prin voinţa părţilor, a cauzelor legale de întrerupere a cursului prescripţiei); ii) sunt limitative; iii) produc efecte de drept (ope legis), iar nu ope iudicii şi nici ope exceptionis (M. Nicolae, op. cit., p. 1182).