Art. 2587 Noul cod civil Legea aplicabilă formalităţilor căsătoriei Căsătoria Familia

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 19. (1) Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează. (2) Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. (3) Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă ale legii române".

1. Formalităţile privind căsătoria constând în comunicarea

Citește mai mult

stării de sănătate, locul încheierii căsătoriei, declaraţia de căsătorie, conţinutul declaraţiei de căsătorie, alegerea numelui de familie, publicitatea declaraţiei de căsătorie, reînnoirea declaraţiei de căsătorie, opoziţia la căsătorie refuzul celebrării căsătoriei, celebrarea căsătoriei, martorii la căsătorie şi momentul încheierii căsătoriei, cât şi formalităţile ulterioare căsătoriei, respectiv actul de căsătorie, formalităţile privind regimul matrimonial, dovada căsătoriei, sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria (art. 278-292 NCC).

2. JURISPRUDENŢĂ. Directiva 2004/38/CE se opune reglementării unui stat membru prin care se impune resortisantului unei ţări terţe, soţ al unui cetăţean al Uniunii care locuieşte în acest stat membru a cărui cetăţenie nu o deţine, ca, pentru a beneficia de dispoziţiile acestei directive, să fi locuit în mod legal într-un alt stat membru înainte de intrarea sa în statul membru gazdă. Articolul 3 alin. (1) din Directiva 2004/38/CE trebuie interpretat în sensul că resortisantul unei ţări terţe, soţ al unui cetăţean al Uniunii care locuieşte într-un stat membru a cărui cetăţenie nu o deţine, care însoţeşte sau se alătură acestui cetăţean al Uniunii, beneficiază de dispoziţiile directivei menţionate, oricare ar fi locul şi data căsătoriei lor, precum şi oricare ar fi modul în care acest resortisant al unei ţări terţe a intrat în statul membru gazdă. Nici art. 3 alin. (1), nici o altă dispoziţie din Directiva 2004/38/CE nu cuprinde cerinţe în ceea ce priveşte locul unde s-a încheiat căsătoria cetăţeanului Uniunii cu resortisantul unei ţări terţe (C.J.C.E., Hot. din 25.07.2008, Blaise Baheten Metock şi olţii/Minister forJustice, Equality and Law Reform, C-127/08, Culegere 2008).