Art. 2584 Noul cod civil Legea aplicabilă fuziunii persoanelor juridice Persoana juridică Persoane

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 46. Fuziunea unor persoane juridice de naţionalităţi diferite poate fi realizată dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de cele două legi naţionale aplicabile statutului lor organic".

1. Domeniul material de aplicare a Directivei 23/2001 a fost definit de la început în termeni deosebit de largi: se aplică în toate situaţiile de schimbare care rezultă dintr-o cesiune contractuală sau dintr-o fuziune a persoanei fizice sau juridice răspunzătoare de exploatarea întreprinderii şi care, urmare a acestui fapt, contractează obligaţiile

Citește mai mult

angajatorului în privinţa angajaţilor întreprinderii (Concluziile Av. Gen. Mengozzi din 06.11.2008, Dietmar Klarenberg/Ferrotron Technologies GmbH, C-466/07, Culegere 2009).

2. Criteriul continuităţii economice se aplică pentru transformările care se referă exclusiv la operatorul întreprinderii care a participat la înţelegere şi care determină încetarea existenţei juridice a acestuia. Astfel, prin aplicarea continuităţii economice, se evită sustragerea persoanelor juridice la răspunderea în domeniul antitrust prin simpla modificare a formei juridice sau a denumirii. Acelaşi regim trebuie să se aplice, de exemplu, pentru o fuziune prin care operatorul iniţial al întreprinderii care a participat la înţelegere renunţă la personalitatea sa juridică în beneficiul alte persoane juridice, care devine succesorul său (Concluziile Av. Gen. Kokott din 03.07.2007, Autoritâ Garante della Concorrenza e del Mercato/Ente tabacchi italiani - ETI SpA şi alţii şi Philip Morris Products SA şi alţii/Autorito Garante della Concorrenza e del Mercato şi alţii, C-280/06, JO C 51, 23.2.2008).

3. Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 09.12.1989, enunţă la pct. (7), (17) şi (18), în special, că: „realizarea pieţei interne trebuie să conducă la o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor din Comunitatea Europeană. îmbunătăţirea trebuie să cuprindă, acolo unde este necesar, dezvoltarea anumitor aspecte ale reglementărilor privind ocuparea forţei de muncă, cum ar fi procedurile pentru concedierile colective şi cele privind falimentele. Informarea, con

sultarea şi participarea lucrătorilor trebuie dezvoltate, în conformitate cu modalităţile adecvate, având în vedere practicile în vigoare în diferitele state membre. Această informare, această consultare şi această participare trebuie aplicate la timp, mai ales cu ocazia restructurărilor sau a fuziunilor întreprinderilor care afectează încadrarea în muncă a lucrătorilor" (pct. 5 din Preambulul Directivei 2001/23/CE).

4. Directiva Consiliului 2001/23/CE se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unităţi sau al unei părţi de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unui transfer legal sau al unei fuziuni [art. 1 pct. (1) lit. (a) din Directiva Consiliului 2001/23/CE].

5. Nu se acordă scutiri întreprinderilor al căror transfer pe teritoriul vamal al Comunităţii este rezultatul unei fuziuni sau se face în scopul fuziunii sau preluării de către o întreprindere înfiinţată pe teritoriul vamal al Comunităţii, fără schimbarea profilului de activitate [ort. 30 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009).

6. Fuziunile, divizările, divizările parţiale, cesionarea de active şi schimburile de acţiuni între societăţile din diferite state membre pot fi necesare pentru a crea în Comunitate condiţii similare celor de pe o piaţă internă şi a asigura în acest fel funcţionarea efectivă a unei astfel de pieţe interne. Astfel de operaţiuni nu ar trebui să fie împiedicate prin restricţii, dezavantaje sau denaturări determinateîn special de dispoziţiile fiscale ale statelor membre, în consecinţă, este necesar să se prevadă, referitor la aceste operaţii, norme de impozitare neutre din punct de vedere concurenţial, astfel încât societăţile să se poată adapta cerinţelor pieţei interne, să-şi mărească productivitatea şi să-şi consolideze poziţia concurenţială la nivel internaţional. Sistemul fiscal comun trebuie să evite impozitarea fuziunilor divizărilor, divizărilor parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni, protejând în acelaşi timp interesele statului membru în care se află societatea cedentă sau societatea achiziţionată. în ceea ce priveşte fuziunile, divizările sau cesionarea de active, aceste operaţiuni determină în mod normal transformarea societăţii care efectuează cesionarea într-o unitate stabilă a societăţii care primeşte activele sau integrarea activelor într-o unitate stabilă a societăţii beneficiare (PreambululDirectivei 2009/133/CE).

7. Nu se acordă nicio scutire întreprinderilor stabilite în afara Comunităţii şi al căror transfer pe teritoriul Comunităţii este consecinţa sau se efectuează în scopul unei fuziuni cu o întreprindere stabilită pe teritoriul Comunităţii sau al unei preluări de către o astfel de întreprindere, fără iniţierea unei activităţi noi [art. 27 din Directiva 2009/132/CE).

8.O tranzacţie sau un alt eveniment prin care un dobânditor obţine controlul asupra unei sau mai multor întreprinderi este definită ca fiind combinare de întreprinderi. Tranzacţiile denumite uneori fuziuni reale sau fuziuni între entităţi egale sunt de asemenea combinări de întreprinderi conform utilizării acestui termen în IFRS [Anexa A, termeni definiţi din Regulamentul (CE) nr. 495/2009).

9. Directiva 90/434 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, cesionărilor de active şi schimburilor de acţiuni urmăreşte eliminarea obstacolelor fiscale la restructurările transfrontaliere ale întreprinderilor. Domeniul său de aplicare se limitează doar la fuziunile între societăţi din diferite state membre. Directiva nu acoperă fuziunile realizate exclusiv între societăţi dintr-un singur stat membru (Concluziile Av. Gen. Kokott Modehuis din 16.07.2009, Modehuis A. Zwijnenburg BV/Staatssecretaris van Financien, C-352/08, Culegere 2010).

10. Articolul 1 alin. (1) lit. (a) şi (b) din Directiva 2001/23/CE trebuie interpretat în sensul că faptul că partea de întreprindere sau de unitate cesionată nu este utilizată în continuare de către noul întreprinzător ca parte de întreprindere sau de unitate autonomă din punct de vedere organizaţional nu împiedică recunoaşterea unui transfer de întreprindere, din moment ce entitatea transferată îşi păstrează identitatea (Concluziile Av. Gen. Mengozzi din 06.11.2008, Dietmar Klorenberg/Ferrotron Technologies GmbH, C-466/07, Culegere 2009).

11. în temeiul principiului răspunderii personale, o încălcare ce constă într-o înţelegere săvârşită de o întreprindere este imputabilă, în principiu, operatorului său iniţial, care avea sarcina răspunderii pentru întreprindere la momentul încălcării, chiar dacă la data adoptării deciziei de către autoritatea de concurenţă, un nou operator are sarcina răspunderii pentru întreprinderea respectivă. Situaţia este valabilă şi în cazul în care întreprinderea era exploatată de stat la momentul încălcării, ulterior fiind transferată în responsabilitatea unei persoane private. încălcarea ce constă într-o înţelegere este imputată numai în excepţional noului operator al întreprinderii dacă: noul operator a desfăşurat în continuare activitatea întreprinderii până la data adoptării deciziei de către autoritatea de concurenţă; la momentul adoptării deciziei de către autoritatea de concurenţă, operatorul iniţial este desfiinţat din punct de vedere juridic sau dacă nu mai desfăşoară o activitate economică importantă nici măcar pe o altă piaţă decât cea vizată de înţelegere şi între noul operator şi cel iniţial există o legătură structurală sau dacă întreprinderea a fost vândută abuziv noului operator pentru a eluda suportarea sancţiunii antitrust (Concluziile Av. Gen. Kokott din 03.07.2007, Autoritâ Garante della Concorrenzo e del Mercato/Ente tabacchi italiani -ETI SpA şi alţii şi Philip Morris Products SA şi alţii/Autoritâ Garante della Concorrenzo e del Mercato şi alţii, C-280/06, Culegere 2007).

12. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 11 alin. (1) lit. (a) din Directiva 90/434/CEE trebuie interpretat în sensul că avantajele instituite de această directivă nu pot fi refuzate persoanei impozabile care a urmărit, printr-un montaj juridic ce cuprinde o fuziune de întreprinderi, eludarea plăţii unui impozit, precum impozitul pe transferul de proprietate, din moment ce acest impozit nu intră în domeniul de aplicare a acestei directive (C.J.U.E., Hot. din 20 mai 2010, Modehuis A. Zwijnenburg BV/Staatssecretaris van Financien, C-3S2/08, JOCI79, 3.7.2010).

13. JURISPRUDENȚĂ. Articolul 8 alin. (1) şi (2) din Directiva 90/434/CEE se opune aplicării unei norme fiscale naţionale conform căreia, în cazul transferului de acţiuni ale unei societăţi de capital din Uniunea Europeană către altă societate de capital din Uniunea Europeană, asociatul societăţii achiziţionate poate menţine valoarea contabilă a acţiunilor cesionate doar dacă societatea achizitoare a evaluat de asemenea acţiunile cedate la valoarea contabilă a acestora (Concluziile Av. Gen. Sharpston din 06.11.2008, A.T./Finanzamt Stuttgart-Kdrperschaften, C-285/07, Culegere 2008).

14. JURISPRUDENȚĂ. Articolul 6 din Directiva 90/434 prevede că, în măsura în care statele membre aplică, referitor la fuziunile la scindările, la cesionările de active şi la schimburile de acţiuni efectuate între societăţi din statul membru al societăţii cedente, dispoziţiile prin care societatea beneficiară poate prelua pierderile societăţii cedente neamortizate din punct de vedere fiscal, acestea trebuie să extindă dispoziţiile respective pentru a include preluarea pierderilor respective de către unităţile permanente ale societăţii beneficiare situate pe teritoriul său (C.J.C.E., Hot. din 12.02.2009, Belgische Staat/Cobelfret NV, C-138/07, Culegere 2009).