Art. 2602 Noul cod civil Legea aplicabilă separaţiei de corp Căsătoria Familia

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 23. în cazul în care soţii sunt în drept să ceară separaţia de corp, condiţiile acesteia sunt supuse legii prevăzute de art. 20, care se aplică în mod corespunzător".

1. în lipsa alegerii de către soţi a legii aplicabile separaţiei de corp, legea aplicabilă separaţiei de corp este legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data separaţiei de corp, în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are

Citește mai mult

reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data separaţiei de corp, în lipsa reşedinţei obişnuite a unui dintre soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună se aplică legea cetăţeniei comune a soţilor la data separaţiei de corp, în legea cetăţeniei comune legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi a păstrat această cetăţenie de la data separaţiei de corp, legea română în toate celelalte cazuri. Dacă legea astfel determinată nu permite separaţia de corp ori o permite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unui dintre soţi este, la data separaţiei de corp, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.

Aceste din urmă prevederi se aplică şi atunci când există alegere a legii aplicabile separaţiei de corp de către soţi.

2. Legea aplicabilă divorţului şi separării de corp în situaţiile în care există un conflict de legi este reglementată de Regulamentul (UE) nr. 1259/2010. Acest regulament nu se aplică următoarelor aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind divorţul sau separarea de corp: capacitatea juridică a persoanelor fizice; existenţa, valabilitatea sau recunoaşterea unei căsătorii; anularea căsătoriei; numele soţilor; consecinţele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei; răspunderea părintească; obligaţiile de întreţinere; fiducia/actul fiduciar sau succesiunile. Regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003. Legea desemnată în temeiul acestui regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru participant.

3. Soţii pot conveni desemna legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, cu condiţia ca aceasta să fie una dintre următoarele legi: legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului; legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă la data încheierii acordului; legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi la data încheierii acordului; legea forului. Acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. în acest caz, instanţa judecătorească ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului. Existenţa şi valabilitatea unui acord privind alegerea legii sau a oricărei clauze a acestuia sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform regulamentului dacă acordul sau clauza respectivă ar fi valabilă. Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimţământul, unul dintre soţi poate să invoce legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti, dacă din circumstanţele cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menţionată [art. 1 şi art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010).

3. în absenţa unei opţiuni, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de legea statului prevăzută de art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010.

4. în cazul transformării separării de corp în divorţ, legea aplicabilă divorţului este legea care a fost aplicată separării de corp, dacă părţile nu au convenit altfel. Totuşi, în cazul în care legea care s-a aplicat separării de corp nu prevede transformarea separării de corp în divorţ, se aplică legea determinată potrivit regulilor prevăzute în regulament în lipsă de alegere a legii aplicabile, dacă părţile nu au convenit altfel [sinteza dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010).