Art. 2605 Noul cod civil Legea aplicabilă Filiaţia Familia

CAPITOLUL II
Familia

SECŢIUNEA a 2-a
Filiaţia

Art. 2605

Legea aplicabilă

(1) Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. Dacă copilul are mai multe cetăţenii, altele decât cea română, se aplică legea cetăţeniei care îi este cea mai favorabilă.

(2) Legea prevăzută la alin. (1) se aplică îndeosebi recunoaşterii filiaţiei şi efectelor ei, precum şi contestării recunoaşterii filiaţiei.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2605 Noul cod civil Legea aplicabilă Filiaţia Familia




isac.violeta 5.03.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Desfacerea căsătoriei prin divorţ şi, implicit, separarea părinţilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de copil, diferenţierile fiind determinate de separarea părinţilor şi de imposibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a aceloraşi modalităţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Aşa fiind, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, instanţa de judecată este competentă să stabilească, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui
Citește mai mult caz în parte şi făcând aplicarea directă, potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, a dispoziţiilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii ratificată de România, modalităţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între părintele divorţat şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului (C.C., dec. nr. 194/2011, M. Of. nr. 239/2011).

2. Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie. De asemenea, dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională se vor hotărî de instanţă potrivit legii. Potrivit art. 8 din Convenţia europeană, care ocroteşte viaţa de familie, stabilită şi în relaţia dintre părinţi şi copiii lor, exerciţiul drepturilor părinteşti este un element fundamental al vieţii de familie; în mod normal părinţii trebuind să decidă unde locuieşte copilul şi să ia alte decizii cu privire la acesta, spre exemplu, un tratament medical, să controleze relaţiile personale ale copiilor sau să-i crească într-o anumită religie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este necesar în acest sens ca părintele să locuiască împreună cu copilul, atâta vreme cât există un contact regulat şi o anume dependenţă de părinte (Trib. Prahova, s. civ., dec. nr. 421/2008).
Răspunde
isac.violeta 5.03.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 28. (1) Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. în cazul în care copilul, cetăţean străin, are şi o altă cetăţenie străină, se aplică legea care îi este mai favorabilă. (2) Legea menţionată se aplică îndeosebi: a) recunoaşterii filiaţiei şi efectelor ei; b) contestării recunoaşterii filiaţiei; c) raporturilor dintre părinţi şi copil, inclusiv obligaţiei părinţilor de a întreţine copilul, de a-l educa şi de a-i administra bunurile".

1. Reglementarea anterioară (art. 28 din
Citește mai mult Legea nr. 105/1992) prevedea că filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. în

cazul în care copilul, cetăţean străin, are şi o altă cetăţenie străină, se aplică legea care îi este mai favorabilă. Legea menţionată se aplică îndeosebi: recunoaşterii filiaţiei şi efectelor ei; contestării recunoaşterii filiaţiei; raporturilor dintre părinţi şi copil, inclusiv obligaţiei părinţilor de a întreţine copilul, de a-l educa şi de a-i administra bunurile.

2. Filiaţia faţă de mamă a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei este stabilită prin singur faptul naşterii copilului. Filiaţia faţă de tată a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaştere voluntară sau prin hotărâre judecătorească. Recunoaşterea voluntară a paternităţii nu poate forma obiectul unei opoziţii sau contestaţii, când aceste proceduri sunt prevăzute prin legislaţia internă, decât în cazul în care persoana care vrea să recunoască sau care a recunoscut copilul nu este, biologic, tatăl său. în acţiunile referitoare la filiaţia faţă de tată, probele ştiinţifice apte să stabilească sau să înlăture paternitatea, urmează a fi încuviinţate. Tatăl şi mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeaşi obligaţie de întreţinere faţă de acest copil ca cea care există faţă de copilul născut din căsătorie. Când filiaţia unui copil născut în afara căsătoriei este stabilită faţă de cei doi părinţi, exercitarea drepturilor părinteşti nu poate fi de drept atribuită numai tatălui. Exercitarea drepturilor părinteşti urmează să poată fi transferată; cazurile de transfer sunt supuse legislaţiei interne. Când tatăl sau mama unui copil născut în afara căsătoriei nu are exerciţiul drepturilor părinteşti ori al dreptului privind încredinţarea copilului, acest părinte poate obţine un drept de vizitare în cazurile îndreptăţite. Drepturile copilului născut în afara căsătoriei la succesiunea tatălui şi mamei sale şi a membrilor familiilor lor sunt aceleaşi ca şi când s-ar fi născut din căsătorie. Căsătoria tatălui şi mamei unui copil născut în afara căsătoriei conferă acestui copil statutul juridic al unui copil născut din căsătorie (sinteza dispoziţiilor art. 1-10 din Convenţia europeano asupra statutului juridic ol copiilor născuţi în afara căsătoriei din 15.10.1975).

3. Principiile generale aplicabile hotărârilor privind relaţiile personale de către autorităţile judiciare, atunci când pronunţă, modifică, suspendă sau revocă aceste hotărâri sunt: privitor la relaţiile personale dintre un copil şi părinţii săi: copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii personale constante, aceste relaţii personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului; atunci când nu este în interesul superior al copilului să întreţină relaţii personale nesupravegheate cu unul dintre cei 2 părinţi ai săi, se ia în considerare posibilitatea de întreţinere a unor relaţii personale sub supraveghere sau a altor forme de relaţii personale cu acest părinte. Principiile aplicabile relaţiilor personale între un copil şi alte persoane decât părinţii: sub rezerva interesului superior al copilului, pot fi instituite relaţii personale între copil şi alte persoane decât părinţii săi, care au cu acesta legături de familie, statele părţi sunt libere să extindă această dispoziţie şi la alte persoane decât cele menţionate iar acolo unde s-a făcut acest lucru statele părţi pot decide în mod liber ce tip de relaţie personală se aplică, în ceea ce priveşte principiile aplicabile dreptul copilului de a fi informat, consultat şi de a-şi exprima opinia, un copil considerat conform dreptului intern că are suficient discernământ are dreptul, exceptând cazul în care ar fi în mod evident contrar interesului său superior: să primească orice informaţie relevantă; să fie consultat; să îşi exprime opinia. Opiniilor şi dorinţelor, precum şi sentimentelor constatate trebuie să li se acorde atenţia cuvenită (dispoziţii cuprinse în Convenţia din 17.07.2006 asupra relaţiilor personale care privesc copiii).

4. în soluţionarea litigiilor în materia relaţiilor personale, autorităţile judiciare iau toate măsurile adecvate: pentru a se asigura că cei doi părinţi sunt informaţi despre importanţa pe care o au pentru copil şi pentru fiecare dintre ei stabilirea şi întreţinerea de relaţii personale regulate cu copilul lor; pentru a-i încuraja pe părinţi şi pe celelalte persoane care au legături de familie cu copilul să ajungă la învoieli pe cale amiabilă în ceea ce priveşte relaţiile personale cu acesta, în special prin recurgerea la medierea familială şi la alte metode de soluţionare a conflictelor; înainte de a lua o hotărâre, să se asigure că dispun de informaţii suficiente, în special din partea titularilor răspunderii părinteşti, pentru a decide în interesul superior al copilului şi, atunci când este cazul, să obţină informaţii suplimentare de la alte organisme sau persoane relevante (art. 7 din Convenţia din 17.07.2006 asupra relaţiilor personale care privesc copiii).

5. în cazul în care o procedură de stabilire a paternităţii sau, atunci când există, o procedură de stabilire a maternităţii a fost iniţiată de către tatăl ori mama biologic/ă prezumat/ă, procedura de adopţie este, după caz, suspendată până la obţinerea rezultatelor procedurii de stabilire a filiaţiei. Autorităţile competente acţionează cu celeritate în cadrul procedurii de stabilire a filiaţiei (art. 16 din Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27.11.2008).
Răspunde