Art. 2635 Noul cod civil Legea aplicabilă formei testamentului Moştenirea
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Moştenirea
Moştenirea
Art. 2635
Legea aplicabilă formei testamentului
Întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:
a) legea naţională a testatorului;
b) legea reşedinţei obişnuite a acestuia;
c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
d) legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;
e) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite.
| ← Art. 2634 Noul cod civil Alegerea legii aplicabile Moştenirea | Art. 2636 Noul cod civil Domeniul de aplicare a legii... → |
|---|
Citește mai mult
transmitere a bunurilor moştenite".1. Legea domiciliului testatorului ca fiind cea deopotrivă aplicabilă formei testamentului a fost înlocuită cu legea reşedinţei obişnuite a testatorului, reglementarea veche subzistând privind celelalte legi aplicabile formei testamentului [analiză comparativă a dispoziţiilor ort. 68 alin. (3) din Legea nr. 105/1992 şi o dispoziţiilor ort. 2635 NCC].
2. JURISPRUDENŢĂ. în speţă, testamentul a fost întocmit la Notariatul 5 Freiburg - Germania, fiind valabil potrivit legii germane, fiind deschis şi validat la acest notariat după decesul testatoarei. Interzicerea testamentului conjunctiv de către legea română este o condiţie de formă a testamentului, menită să ocrotească voinţa testatorului şi să exprime caracterul unilateral al voinţei exprimate. Fiind o condiţie de formă, testamentul este valabil potrivit regulii locus regit actum dacă au fost îndeplinite condiţiile legii ţării undea fost întocmit, această regulă fiind valabilă indiferent dacă este vorba de un testament olograf sau de un testament autentic, în speţă fiind respectate condiţiile impuse de legea germană, aspect necontestat de reclamant şi confirmat de autorităţile germane care au întocmit actul. Aplicarea legii străine, determinată potrivit normelor conflictuale, poate fi înlăturată numai în ipoteza în care dispoziţiile ei contravin ordinii de drept internaţional privat, or, dispoziţia din dreptul român privind interzicerea testamentului conjunctiv nu aduce atingere principiilor fundamentale ale legii române, chiar legea română prevăzând posibilitatea acoperirii în anumite condiţii a nulităţii pentru nerespectarea condiţiilor de formă. Curtea a reţinut că testamentul olograf încheiat în Freiburg a fost întocmit cu respectarea legislaţiei germane în vigoare la data încheierii actului, iar legea aplicabilă şi instanţa competentă să judece validitatea testamentului din litigiu este cea germană, potrivit art. 68 din Legea nr. 105/1992. Prin urmare, prima instanţă a greşit aplicând legea română unui testament întocmit şi deschis în Germania, ignorând legea germană, care nu interzice testamentele conjunctive, încheiate simultan de soţi, instanţele din România neputând să cenzureze actele încheiate de cetăţenii germani pe teritoriul Germaniei şi care au fost valorificate conform legii germane. Apoi, aplicarea legii străine poate fi înlăturată numai în ipoteza în care dispoziţiile acesteia contravin ordinii de drept internaţional privat, or dispoziţiile din dreptul român care interzic testamentul conjunctiv nu au un asemenea caracter, ele ocrotind interese private. în plus, existenţa certificatului de moştenitor eliberat în Germania, care nu a fost anulat şi care valorifică testamentul în discuţie, face ca efectele juridice ale acestuia să nu poată fi înlăturate [C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 2160/2001).