Art. 2638 Noul cod civil Legea aplicabilă în lipsa alegerii Actul juridic
Comentarii |
|
Actul juridic
Art. 2638
Legea aplicabilă în lipsa alegerii
(1) În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.
(2) Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.
← Art. 2637 Noul cod civil Legea aplicabilă condiţiilor de fond... | Art. 2639 Noul cod civil Legea aplicabilă condiţiilor de... → |
---|
► „Art. 77. (1) în lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse. (2) Se considerarea există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa, ori fondul de comerţ sau sediul statutar";
► „Art. 79. (1) Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a uneia dintre părţi este supus, cât priveşte condiţiile de fond, legii locului unde a
Citește mai mult
fost încheiat".1. în măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu art. 3 şi fără a aduce atingere art. 5-8, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează: (a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul; (b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii; (c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil este reglementat de legea ţării în care este situat imobilul; (d) fără a aduce atingere lit. (c), contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutive este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul să fie o persoană fizică şi să îşi aibă reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară; (e) contractul de franciză este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei; (f) contractul de distribuţie este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul; (g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie este reglementat de legea ţării în care are loc licitaţia, dacă se poate stabili care este acest loc; (h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 17 din Directiva 2004/39/CE, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică, este reglementat de legea respectivă. în celelalte cazuri ori în cazul în care contractului i se aplică mai multe dintre legile anterioare, contractul este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită partea contractantă care efectuează prestaţia caracteristică. în cazul în care din ansamblul circumstanţelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă ţară decât cea menţionată la alin. (1) sau (2), se aplică legea din acea altă ţară. în cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alin. (1) sau (2), contractul este reglementat de legea ţării cu care are cele mai strânse legături [art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I)].
2. Existenţa şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul regulamentului, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile. Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimţământul, o parte poate să invoce legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, dacă din circumstanţele respective reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menţionată (orf. 10 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I)).