Art. 264 Noul cod civil Ascultarea copilului Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice
Comentarii |
|
Încetarea persoanei juridice
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale
Art. 264
Ascultarea copilului
(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.
(5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea de către instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.
← Art. 263 Noul cod civil Principiul interesului superior al... | Art. 265 Noul cod civil Instanţa competentă Dispoziţii... → |
---|
Citește mai mult
dar din acea zi refuza vehement sa mai plece. are momente cand refuza sa iasa din casa pt a se vedea cu el si nu vorbeste cand o suna pe whatsapp. el ma acuza pe mine ca nu o las, ca ii bag prostii in cap, cand eu nu am stiut decat sa il vorbesc de bine sa o invet ca e bine sa iasa si cu el sa petreaca timp impreuna. avem proces deschis pt stabilirea programului de vizita. intre timp el s a dus la protectia copilului, degeaba, doamnele neaparand interesul minorei ci al lui ca sa fiu sincera. in conditiile in care si dupa stabilirea programului va refuza in continuare ce se poate intampla? am dovezi ca refuza , desi nu vrea sa spuna de ce. i.am zis la un moment dat ca va veni la ea si efectiv s a speriat si m a luat in brate spunand "nu". inteleg ca are aproape 5 ani, dar ma gandesc ca ar trebui sa se tina cont de ceea ce isi doreste si de ceea ce simte. pt ca emotional , el mi a terminat o si abia am reusit sa o refac , ca sa spun asa. :(Citește mai mult
aceste modificari in viata copilului meu,dar si ca fosta mea sotie impreuna cu copilul de 14 ani locuiesc la vechea locuinta din sector 6 Buciresti impreuna cu concubinul fostei sotii.Ce ma sfatuiti sa fac?Este legala mutarea copilului de 10 ani,implicit scoala si casa,si automat nemaifiind nici chiar langa mama lui?1. în condiţiile în care instanţa nu a audiat minora de 5 ani în legătură cu relaţia pe care o are cu tatăl său, la recomandarea unui psiholog îngrijorat că un interviu cu judecătorul i-ar da copilului impresia că perspectiva ei este decisivă. Curtea Europeană a stipulat că acurateţea şi integritatea informaţiilor referitoare la relaţia (atitudinea) copilului cu părintele care cere dreptul de vizită sunt instrumente indispensabile în stabilirea dorinţelor reale ale copilului; în lipsa acestor informaţii, instanţa nu poate obţine o balanţă corectă a intereselor părţilor. Marea
Citește mai mult
Cameră a considerat că judecătorul german era îndreptăţit să se bazeze pe recomandarea specialistului, chiar dacă psihologul nu întrebase copilul despre relaţia în care minora se afla cu tatăl ei; a susţinut că se merge prea departe în a spune că minorul trebuie întotdeauna audiat în cazurile de custodie şi drept de acces. Dacă aceste audieri sunt necesare, aceasta depinde de toate circumstanţele cazului, ţinând în special cont de vârsta şi maturitatea copilului (C.E.D.O., Marea Camerd, Sahin c. Germaniei, 8 iulie 2003, RJ 8(0 2003 - VIII, p. 63).2. Când personalitatea, motivele şi dorinţele copilului au o importanţă crucială în luarea deciziei, atunci copilul ar trebui audiat, chiar dacă este foarte tânăr. Două fete foarte tinere, sub vârsta de şapte ani, şi-au pierdut părinţii într-un accident de maşină. Instanţa trebuia să decidă dacă custodia celor două orfane trebuia acordată bunicilor, în condiţiile în care o mătuşa şi soţul ei îşi doreau de asemenea custodia fetelor. într-o primă fază instanţa a acordat custodia fetei celei mai mici, în vârstă de doi ani, bunicilor. Instanţa a acordat custodia fetei celei mari - în vârstă de şase ani, mătuşii şi unchiului. Bunicii au făcut apel. Curtea de apel nu a stabilit vreo audiere. Fata cea mare, la momentul respectiv în vârstă de şapte ani, nu a făcut un secret din dorinţa ei de a locui cu mătuşa şi unchiul. Curtea de apel era conştientă de această dorinţă puternică, dar a ignorat-o, acordând custodia bunicilor. Curtea de apel a remarcat că fata, chiar dacă era foarte clară în exprimarea dorinţelor sale, era „foarte tânără". De asemenea ea a „revelat o instabilitate emoţională atunci când a fost chestionată de oficialii instanţei". Curtea Europeană a considerat că audierea copilului, a mătuşii şi a unchiului era indispensabilă în vederea luării unei decizii privind viitorul copilului. Aceasta fiind o decizie care schimbă circumstanţele de fapt şi în acest caz, caracterul copilului, motivele şi dorinţele sale jucau un rol central [C.E.D.O., Jucius şi Juciuviene c. Lituaniei, 25 noiembrie 2008, www.echr.coe.int).
2.
Citește mai mult
Obligativitatea ascultării opiniei copilului există numai atunci când minorul a împlinit vârsta de 10 ani. Până la această vârstă, ascultarea copilului este lăsată la aprecierea autorităţilor administrative şi/sau judiciare chemate să ia o măsură cu privire la un copil.3. Ascultarea în procedurile referitoare la copii constituie un drept al copilului. Acest drept presupune: a) posibilitatea copilului de a solicita orice informaţie potrivit cu vârsta sa şi obligaţia corelativă a autorităţilor de a oferi informaţia solicitată; posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere; b) posibilitatea copilului de a fi informat în privinţa consecinţelor pe care le poate genera opinia sa exprimată, în cazul în care este respectată; c) posibilitatea informării asupra oricăror consecinţe pe care le poate genera orice decizie referitoare la copil.
4. Dreptul copilului la informare este recunoscut şi de art. 6 din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 (şi ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, M. Of. nr. 257/2007), text conform căruia un copil considerat conform dreptului intern că are suficient discernământ are dreptul, exceptând cazul în care ar fi în mod evident contrar interesului său superior, să primească orice informaţie relevantă, să fie consultat, să îşi exprime opinia.
5. Dreptul copilului de a fi ascultat include şi dreptul lui de a cere să fie ascultat, cerere care poate fi formulată atât de copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, cât şi de cel care a împlinit această vârstă. Desigur, în condiţiile în care ascultarea minorului care a împlinit 10 ani este obligatorie, sancţiunea fiind nulitatea absolută a măsurilor luate în privinţa copilului care nu a fost ascultat, refuzul ascultării copilului poate interveni atunci când se apreciază că nu este necesară audierea copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani.
6. Practica românească, precum şi cea a altor ţări consideră că audierea unui copil singur nu contravine dreptului la un proces echitabil. însă, întâlnirea dintre autoritatea administrativă/judiciară şi copil trebuie consemnată în cuprinsul unui act, indiferent de denumirea lui (proces-verbal, raport).
Art. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi
Citește mai mult
ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.
(6) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt şi rămân aplicabile.