Art. 300 Noul cod civil Existenţa tutelei Nulitatea relativă a căsătoriei Nulitatea căsătoriei

1. Este sancţionată cu nulitatea relativă căsătoria încheiată între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa.

2. Judicios s-a observat în literatura juridică faptul că atunci când are loc căsătoria dintre tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa, lipsită de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, ne aflăm în prezenţa unui concurs între nulitatea absolută şi nulitatea relativă (T. Bodoaşcă, Opinii în legătură cu nulitatea căsătoriei..., p. 22-23). Astfel, căsătoria alienatului sau a debilului mintal este lovită de nulitate absolută, fiind interzisă de art. 276 NCC.

Citește mai mult

Ca atare, indiferent cu cine se realizează căsătoria, dacă unul dintre soţi suferă de alienaţie sau debilitate mintală, căsătoria este nulă absolut. în schimb, căsătoria dintre tutore şi minorul aflat sub tutela sa, care nu suferă de alienaţie sau debilitate mintală, este lovită de nulitate relativă.

3. în cazul în care persoana minoră suferă de alienaţie sau debilitate mintală şi încheie o căsătorie cu tutorele său, apreciem şi noi că sancţiunea va fi nulitatea absolută, atât timp cât s-a nesocotit o dispoziţie de ordine publică, ce nu distinge în funcţie de persoana cu care alienatul sau debilul mintal încheie căsătoria.

4. Nulitatea relativă a căsătoriei între tutore şi persoana minoră intervine numai atunci când tutela s-a instituit în condiţiile art. 110 NCC, atunci când ambii părinţi sunt morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, sunt puşi sub interdicţie, dispăruţi ori declaraţi morţi, respectiv atunci când încetează adopţia minorului. Este exclusă, aşadar, intervenirea nulităţii relative atunci când tutela s-a instituit pe considerentul că persoana minoră este lipsită de discernământ din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale.